Tricomonoza, cea mai des intalinita boala la porumbeii voiajori. Este produsa de un parazit numit ” trichomonas gallinea “, care traieste in caile digestive ale porumbelului, in special in gat si gusa. Acest microorganism este foarte sensibil in mediul natural, rezistand doar cateva minute, aspect care ajuta la controlul acestei boli. Pasarile nu se pot contamina in crescatorie sau in mediul inconjurator ca si la alte boli, ci doar printr-un contact direct intre pasari (saliva sau lapte de gusa). Parantii sunt sursa cea mai importanta de contaminare, infectia fiind transmisa in momentul hranirii. Porumbeii se pot imbolnavii daca beau apa dintr-un adapator folosit de mai multi porumbei si prin contactul direct cu alti porumbei infectati.
Tricomonoza se depisteaza prin:
-prezenta unei cantitati mari de mucus fluid in gat, iar in cazurile acute in cavitatea gatului puncte galbene, mai des intalnite la pasarile tinere, aceseta avand o stare generala proasta
Tricomonoza la pui
-pozitia “pinguinului” dupa hranire si adapare, pasarile se
lasa pe spate pe coada si inghit mai greu
-penaj uscat din cauza caderii penajului inferior
-pasari de plub pasarile sunt grele la mana si nu intra in forma
-excremente apoase : inflamarea cailor digestive creeaza senzatie de sete, ducand la consum excesiv de apa
-excremente verzi : irtarea cailor digestive si reducerea cantitatii de hrana
-inflamarea gatului: mucus abundent si spumos de culoare deschisa spre gri
-impiedicarea functionarii gusei: gloirea intarziata a gusei si voma
Pentru tratarea tricomonozei se folosesc produse pe baza de ronidazol, metronidazol, dimetridazol. Produse existente pe piata: Ronidazol 10%, B.S., Belgamagix, Gambakokzid, Trichoplus, Trichocure, Spartrix, Flagelstop etc. Tratamentul complet dureaza 5 zile, iar solutia trebuie reinnoita in feicare zi. Porumbeii nu devin imuni la aceasta infectie, de aceea crescatorul trebuie sa actioneze preventiv, in timpul sezonului de concurs cand riscurile de infectie sunt mult mai mari se administreaza 1 2 zile la 3 saptamani, in alte perioade se administreaza innainte de imperechere si cand sunt hraniti puii.Pentru ca prevenirea este mai buna decat tratarea, se iau aceste masuri de precautie: intotdeauna se da apa curata si proaspata, nu lasatiporumbeii intarziati in crescatorie, decat dupa ce sunt tratati iar din cand in cand faceti un tratament preventiv.
Coccidioza
Coccidioza (eimerioza) nu este o boala foarte grava, si ca si in cazul tricomonozei, porumbeii au in organism mereu un numar de coccidii care nu ii afecteaza vizibil, dar care pot declansa boala sub influenta anumitor factori. Multi crescatori nu trateaza medicamentos coccidioza, deoarece este bine stiut ca aceasta poate fi tinuta in frau prin pastrarea unei crescatorii uscate. Este general valabil faptul ca un mare inamic al porumbeilor este umezeala.
Simptome de coccidioza:
-diaree (uneori hemoragica)
-slabire, apatie
-sete exagerata
-penaj mat, zburlit
-porumbeii maturi manifesta somnolenta
-la femele, se produce intarzierea ouatului
Porumbeii bolnavi elimina odata cu excrementele oochisti care sunt transmisi mai departe prin ciugulit. Iata de ce curatenia, gratarele de podea, hranirea exclusiv in hranitor si alte masuri de igiena in crescatorie sunt utile. Adapatorile se pun pe un suport ingust, si nu direct pe podea, pentru a limita la maxim posibilitatile porumbeilor de a murdari apa cu dejectii.
TRATAMENT:
Medicamentatie: Coccistop, BS, Amprol-plus.
Ornitoza
Ornitoza este o boala infectioasa cauzata de chlamydia. La pasarile tinere boala poate cauza pierderi insemnate.
Chlamydia este excretata cu dejectiile, in lichidul lacrimal, pe cioc si in laptele de gusa. Porumbeii se infecteaza respirand praf infectat cu agentul patogen, sau ingerand hrana sau apa infectata.
Simptome de Ornitoza:
-apatie
-lipsa poftei de mancare
-sete exagerata
-performante reduse in concursuri
-la unele pasari apare conjunctivita, lipirea pleoapelor
-inchiderea ochilor, sensibilitate la lumina
-lichid galbui pe nari
-infundarea narilor, respiratie cu ciocul deschis
-scarpinarea la cap
-stranut
Este o afectiune ce poate fi transmisa la om in anumite conditii.
· Producţii nazale abundente
· Lăcrimarea ochilor
· Conjunctivă înroşită
· Respiraţie îngreunată, cu efecte sonore de pufăit
· Scăderea instinctului de zbor, lipsa pudrajului
Transmitere:
Prin strănut, salivă sau particule de praf infectate din aer.
Terapie:· Cinci zile de tratament cu antibiotice, apoi cinci zile cu administrare de probiotice (Entrobac) în apa de băut.
· Se recomandă tratament cu produs combinat, eficient împotriva mai multor boli.
Profilaxie:
· Întărirea sistemului imunitar
· Asigurarea de aer proaspăt, curat şi fără praf; în voliera închisă se pulverizează o dată pe săptămână cu Bio-Air-Fresh.
Salmoneloza
Transmitere:
Prin materii fecale, producţii ale guşei („lapte de porumbel”),reproducere (ou infectat), precum şi prin dispersia în aer a materiilor fecale uscate infectate.
Simptome:
· Diaree (de culoare verzui, cu mucilagii, cu bule de gaze)
· Disfuncţii ale sistemului nervos
· Afecţiuni ale articulaţiilor (aripi spânzurate, şchiopătat)
· Ouă nefecundate
Terapie:
o Tratament cu antibiotice minim 10 zile, apoi administrare de probiotice (Entrobac) în apa de băut
o După această perioadă se poate vaccina efectivul (Colombovac paratyphus)
o Curăţirea sistematică a volierei, dezinfecţie; se recomandă pulverizarea cuiburilor şi a podelei cu produse dezinfectante bune absorbante ale umidităţii (Natural Schlagweiss)
o Se recomandă tratament cu produs combinat, eficient împotriva mai multor boli
Profilaxie:
· Cinci zile tratament cu antibiotice apoi administrare de probiotice în apa de băut+Multivitamine
· Administrare de preparate cu o reacţie chimică acidă în apa de băut, de ex.: sol. Paramyxosil, oţet din mere, extract de usturoi
· Administrarea regulată a unor preparate probiotice
· Consolidarea sistemului imunitar
Paramixoviroza
Contaminarea cu paramyxoviroza se produce prin contact direct, de pilda, in timpul transportului sau chiar in propria crescatorie, prin cohabitarea unor porumbei sanatosi cu porumbei bolnavi, prin ingerarea hranei sau ingurgitarea apei infectate cu virusurile existente in excretiile sau secretiile (salivare, nazale, bucale ) celor bolnavi, prin inspirarea aerului infectat cu virusuri expulzate la stranutul porumbeilor sau cu praful infectat si ridicat in aer; prin pasarile salbatice purtatoare pasive de virus, de oameni (ce au avut contact cu un porumbel bolnav ) prin incaltaminte, imbracaminte, sau maini; de asemenea, prin asternutul, ustensilele infectate etc.
Caile de patrundere a virusului in organismul porumbelului sunt: mucoasa nazala (nari), mucoasa conjunctivala (ochi), respectiv mucoasa bucala (gura). Agentul cauzal al paramixovirozei porumbeilor se prezinta sub trei forme: tulpini lentogene, adica putin agresive, care nu declanseaza boala, dar pot sa produca in organismul porumbelului o usoara reactie (exemplu tulpina La Sota, folosita la prepararea vaccinurilor ); tulpini mezogene, de virulenta medie, capabile sa declanseze boala si tulpini velogene, foarte virulente, care produc boala in forme grave si cu evolutie rapida. Cu cat tulpina infectata este mai virulenta, cu atat perioada de incubatie va fi mai scurta si evolutia bolii mai grava.
In ceea ce priveste organismul atacat, este clar ca daca acesta se afla in stare de perfecta sanatate, fortele sale de aparare sunt puternice si se vor impotrivi agresiunii virale. Daca insa intervin diferiti factori stresanti, debilitanti, precum diverse parazitoze (ectoparaziti sau endoparaziti), bacterioze sau doar oboseala, consecutiva unor solicitari mari la concursuri, a caror succesiune nu lasa timp de recuperare a potentialului fiziologic, sigur ca un asemenea organism va ceda mai repede atacului agresorului.
Uneori, dupa ce infectia s-a produs prin contact direct in timpul transportului, porumbelul revine acasa aparent sanatos, dar la 24 de ore sau 2-3 zile dupa aceea se constata tulburari nervoase, diaree etc. Explicatia consta in faptul ca infectarea unui organism obosit dupa efort, cu o tulpina de paramyxovirus velogena, a facut ca perioada de incubatie sa fie scurta. Dimpotriva, uneori nici nu se poate stabili exact momentul infectarii, probabil in urma unui transport sau a vizitei unui porumbel pripasit, ce au avut loc cu 3-4 saptamani in urma, cand porumbeii erau in repaos, boala izbucnind abia acum; deci probabil o tulpina mezogena, dar intervenind frigul, umezeala, marea naparlire (care solicita serios organismul), sau vreo boala intercurenta (paraziti intestinali, trichomonoza, coccidioza etc.) au contribuit la slabirea rezistentei organismului si declansarea bolii.
Uneori boala poate sa evolueze latent, subclinic; deci, la porumbelul infectat si chiar excretor de virus, nu apar manifestari de boala; eventual scade usor pofta de mancare, se observa pierderea formei sportive, fara alte semne. Evolutia poate fi acuta, cu sfarsit letal, in cateva zile sau subacuta, cu o perioada care se intinde pe cateva saptamani. Simptomele clinice apar dupa o perioada de incubatie de 3-4 zile sau mai mult (18-20 de zile), si se manifesta diferit si necaracteristic. Obisnuit, debuteaza printr-o usoara rinita (coriza) cu stranuturi, jetaj nazal nesemnificativ, cu tumefierea pleoapelor si lacrimare.
Daca se examineaza cavitatea bucala se poate observa o iritare a mucoasei faringiene Dupa ce virusul incepe sa se multiplice in organism si sa se difuzeze prin curentul sangvin in tot corpul, se constata afectarea starii generale a porumbelului; el devine trist, sta ghemuit, are penele zburlite si apar tulburari digestive, exprimate prin expulzarea fecalelor moi, la inceput diareice, apoase, apoi chiar cu strii de sange.
Concomitent cu diareea, apare o sete pronuntata (pasarea bolnava bea de 4-5 ori mai multa apa decat una sanatoasa) si se reduce pofta de mancare. Starea de abatere se accentueaza si survin si tulburari nervoase manifestate prin contractii ale muschilor gatului si capului, ale aripilor etc., mers ezitant, tulburari de echilibru; la un zgomot, o sperietura, pasarea incepe sa tremure, aceste contracturi se accentueaza si capul este dat pe spate (fig. nr. 5 opistotonus ) sau se produce o torsiune, rasucire a gatului si capului, intai partial, ca apoi treptat sa se produca o rasucire de 180° (fig. nr. 6 torticolis ); uneori apar miscari convulsive ale aripilor, o aripa sau alta se lasa in jos, atarna, se produc pareze care cu timpul se tranforma in paralizii uni- sau bilaterale, instalate la aripi sau picioare . Porumbeii nu mai pot zbura, dar nici nu pot sa mearga; miscarile devin necoordonate, epileptiforme.
Pasarea nu se poate hrani pentru ca neputand sa-si coordoneze miscarile, nu reuseste sa apuce grauntele pe care le-a vazut, si da cu ciocul alaturi. Alteori apar tulburari ale vederii, se observa si o decolorare a irisului, se pare ca urmare a afectarii nervului optic. Printre modificarile produse de virusul paramyxovirozei se mentioneaza si tulburarile de naparlire, care se observa daca boala evolueaza in perioada de crestere a noilor pene, acestea aparand ori prea lungi, ori prea scurte, filiforme, decolorate, cu urme de sange etc.
Uneori, boala evolueaza subclinic, lent, fara manifestari generale, dar cu instalarea tulburarilor nervoase. Ca urmare a diareei profuze, porumbeii se dezhidrateaza si mor prin epuizare, iar cei care supravietuiesc raman tarati, mai ales cu tulburari nervoase, purtatori si eliminatori de virus. De retinut ca porumbeii bolnavi de paramyxoviroza nu prezinta tulburari respiratorii ce se intalnesc la galinaceele bolnave de pseudopesta aviara. Sunt situatii in care se inregistreaza ameliorari si chiar vindecari clinice dupa 2 – 4 saptamani. In general, formele mai usoare (cu mici pareze, diarei ce trec de la sine etc. ) se constata catre sfarsitul evolutiei unui focar de boala, in care porumbeii au fost intre timp vaccinati si virusul si-a pierdut treptat din virulenta. Porumbeii vindecati raman multa vreme purtatori si eliminatori de virus. Prognosticul este favorabil in cazurile in care porumbeii bolnavi isi pastreaza pofta de mancare si, din contra, este grav la cei care nu mananca; prognosticul este insa rezervat la indivizii cu tulburari nervoase accentuate (paralizii ale aripilor, picioarelor). Porumbeii care au avut numai diaree se pot insanatosi, revenindu-si la normal in 4-5 saptamani; dupa intremare, in anul urmator pot fi incercati din nou la concursuri. Daca, totusi, la o triere ulterioara, se constata ca sunt slabi, cu tare evidente, vor fi eliminati. Cei care au avut tulburari nervoase mai usoare se pot remite, insanatosirea lor durand de la 6-8 saptamani la 3 luni. Acestia vor putea fi retinuti doar pentru reproductie, daca sunt de mare valoare sub raportul originii si al performantelor. Singura modalitate de aparare contra paramyxovirozei, si sigura in acelasi timp, o constituie vaccinarea. In cadrul imunoprofilaxiei active antiparamyxovirozei se folosesc mai multe vaccinuri: cu tulpina de virus al bolii de Newcastle sau cu virus al paramyxovirozei porumbeilor; cu virus inactivat, incorporat in emulsie uleioasa sau in apa apa; cu virus viu. Unele vaccinuri se inoculeaza subcutanat sau intramuscular alte vaccinuri se administreaza pe mucoasele conjunctivala si nazala sau in apa de baut, deci pe mucoasa digestiva.
Vaccinurile inactivate, uleioase sau hidrice, administrate pe cale parenterala (in injectii subcutanate sau intramusculare) se absorb lent, intra in torentul sangvin si confera o imunitate care se instaleaza in decurs de 15 -21 de zile, dar este de lunga durata, de 5 -6 sau chiar 12 luni, in functie de tulpina folosita pentru preparare, de varsta pasarilor etc. Porumbeii adulti, se vaccineaza cu vaccin inactivat, uleios „Paramixovacol”, „Nedevac” sau “Columbovac” prin administrare subcutanata in doza de 0,25 ml. Vaccinarea de rapel se face dupa 3 saptamani, iar intretinerea imunitatii se efectueaza din 6 in 6 luni, cu acelasi vaccin si in aceeasi doza, cu o singura inoculare.
Campaniile de vaccinari sunt prevazute in februarie-martie (astfel ca vaccinarile sa se faca cu circa 4 saptamani inainte de perioada de reproductie si apoi cea de concursuri) si in august-septembrie (inainte de a fi in plina desfasurare marea naparlire). La efectuarea vaccinurilor trebuie avut in vedere ca porumbeii sufera actiunea agresoare, stresanta, a mai multor factori care, impreuna, afecteaza rezistenta organismului: sperietura pricinuita de manipulari (prinderea, contentia etc.) si de prezenta unor persoane straine (personal care vaccineaza, ajutoarele etc.) introducerea in cos, socul intepaturii apoi inocularea vaccinului, adica patrunderea in organism a unui corp strain, care produce o reactie dureroasa locala, eventual urmata si de o reactie generala.
Pentru vaccinarea propriu-zisa, ajutorul apuca usor porumbelul, cu miscari blande, dar ferme, il contentioneaza intr-o mana, iar cu cealalta mana il tine de cap, acesta fiind orientat catre pieptul pasarii, ceea ce face ca gatul sa fie usor indoit si degajat. Locul de electie pentru inoculare este in partea dorsala a gatului, la limita dintre treimea mijlocie si inferioara a acestuia. Aici regiunea este mai bogata in tesut conjunctiv lax. Operatorul va indeparta usor penele si va apuca pielea intre degetul mare (police) si aratator(index) si o va ridica usor, formandu-se astfel un fel de buzunar in care se va injecta vaccinul incet, urmarind ca acul sa treaca prin piele cat mai perpendicular pe ea si intotdeauna de la cap spre coada. La inoculare, operatorul va avea grija sa nu traverseze pielea oblic, sa nu injecteze vaccinul intradermic si nici sa nu atinga cu varful acului muschii gatului. Daca vaccinul uleios este injectat intradermic, adica in grosimea pielii, la locul de inoculare se va produce o necroza a pielii sau un nodul in grosimea ei. Daca vor fi atinsi cu varful acului muschii gatului se va produce lezionarea lor. Se va forma in muschi un proces inflamator dureros, eventual si un nodul, care va obliga pasarea sa evite orice miscare a gatului. Din acelasi motiv nu se recomanda sa se faca vaccinarea in regiunea dintre umeri, chiar subcutanat. Aceeasi contraindicatie este si pentru injectarea vaccinului la ceafa, aproape de cap, unde este putin tesut conjunctiv lax si, deci, orice proces inflamator devine foarte dureros.
Dupa introducerea vaccinului, la locul de inoculare, se penseaza cu degetele pielea pentru a grabi inchiderea orificiului format de ac si se va masa usor locul pentru a ajuta difuzarea vaccinului intr-o zona cat mai larga, sub piele. Dupa inoculare, porumbeii nu vor fi lasati sa zboare, cum obisnuiesc unii crescatori sa faca; porumbeii vor fi reintrodusi in cosurile lor, dusi in voliere si tinuti inchisi cateva zile. Acul de injectie se va schimba cel putin la fiecare crescatorie. Intr-o colonie in care a aparut deja boala, acul se va schimba la fiecare porumbel. Unii specialisti recomanda “administrarea vaccinului inactivat prin injectarea lui pe cale intramusculara, atragand atentia ca aceasta trebuie facuta cu deosebita grija”. Vaccinul se inoculeaza in muschii pieptului, la un centimetru de carena sternala si aproximativ la mijlocul lungimii sale. Se va folosi obligatoriu un ac subtire si lung (25 mm lungime si 6-7/10 diametru ), care se va introduce destul de adanc in muschi (cel putin 2cm). Dupa inoculare, locul se maseaza energic pentru a imprastia vaccinul intre fibrele musculare si a opri neintarziat mica hemoragie intotdeauna posibila, prin lezionarea vreunui vas capilar. Acelasi autor recomanda folosirea unei seringi (pentru insulina) gradata fin, deci foarte precisa . Puii si tineretul columbar se vor vaccina cand ajung la varsta de 3 saptamani, (de necesitate se pot vaccina si pui mai mici ) cu vaccin viu Newvac La Sota liofilizat si reconstituit, administrat pe cale oculonazala, instilandu-se fiecarui porumbel 4 picaturi (cate o picatura in fiecare ochi si nara). Daca in timpul instilarii cu picatorul s-a observat ca picatura de vaccin nu a intrat in sacul conjunctival sau nu a fost aspirata pe nara, deci a alunecat, se va pune alta din nou, fara teama de supradozare.
Cunoscand ca porumbelul este mai rezistent decat puiul de gaina, doza pentru porumbel este egala cu 5 doze pentru puiul de gaina; ca atare la reconstituirea vaccinului La Sota, cu numarul de doze de pui-gaina, inscris pe eticheta flaconului, se va adauga diluant de 5 ori mai putin decat este prevazut pentru puii de gaina. De pilda, un flacon de vaccin cu 200 doze pentru pui de gaina, revine pentru 40 porumbei; deci, se va adauga lichid diluant pentru 40 de doze, pornind de la urmatorul calcul: o doza porumbel= 4-5 picaturi; 1 ml diluant are 20 picaturi, respectiv 4 doze de porumbel. Deci, pentru 40 de porumbei se vor adauga 10 ml de diluant.
La tineret, dupa prima vaccinare efectuata prin instilatie oculonazala cu vaccin La Sota, se va face vaccinarea de rapel cu vaccin inactivat, la varsta de 6 saptamani (adica dupa 3 saptamani de la vaccinarea oculonazala) si urmatoarea, la varsta de 10-12 saptamani (deci la un interval de 4-6 saptamani de la precedenta). Vaccinul inactivat se administreaza exact ca la adulti, in injectii subcutanate, in doze de 0,20 ml, in regiunea dorsala a gatului la limita dintre treimea mijlocie si inferioara a gatului. intretinerea imunitatii se face in continuare la fel ca la adulti, cate o vaccinare din 6 in 6 luni, in cadrul campaniilor de vaccinari obligatorii. Este singura cale de aparare contra infectiei cu paramyxovirus, tinand seama de circulatia destul de mare a porumbeilor (antrenamente, concursuri, expozitii in tara si strainatate etc.), contaminarea facandu-se mai ales in timpul sezonului de zboruri. Infectia nu poate fi eradicata atata timp cat raman rezervoare de virus: porumbei domestici nevaccinati, pasari salbatice etc. In general, vaccinul administrat corect nu da complicatii, iar accidentele sunt extrem de rare. Vaccinul viu La Sota nu produce modificari in starea generala a porumbelului. Uneori insa se pot observa, a doua zi dupa vaccinare usoare conjunctivite sau mai ales rinite (corize), trecatoare.
La administrarea vaccinurilor inactivate se constata a doua zi dupa inoculare o reactie generala exprimata prin stare de tristete (abatere) care insa dureaza 24-48 ore. La injectarea subcutanata a vaccinului uleios uneori la locul de inoculare se formeaza, printr-o reactie inflamatorie cu necroza, un granulom, care in timp se reduce putin, ramanand totusi un nodul fibros; dupa cateva saptamani, acesta se enucleaza spontan; alteori, printr-o simpla incizie a pielii, se elimina. Formarea nodulului constituie un semn ca antigenul viral nu s-a resorbit in totalitate si formarea anticorpilor este mai slaba. Acesti noduli pot fi atribuiti: a) naturii adjuvantilor uleiosi sau altor substante prezente in vaccin; b) unor greseli de tehnica de lucru (injectarea intradermica, injectarea cu lezionarea superficiala a muschilor gatului); c)lipsei de sterilizare a acelor de injectie, prilej cu care se pot inocula stafilococi, colibacili, bacterii piogene etc.; d) prezentei agentilor patogeni ai trichomonozei, a infectiei cu herpesvirus etc. in organismul porumbeilor, care se pot reactiva.
Accidentele postvaccinale sunt destul de rare. Cele mortale se produc fie din cauza unui stop cardiac, ca urmare a fricii puternice la unii porumbei prea emotivi, fie ca urmare a patrunderii intamplatoare a acului de injectie intr-un vas de sange si a injectarii unei cantitati mici de vaccin uleios care intra in torentul sangvin si produce o embolie urmata de sincopa cardiaca. Alteori unii porumbei pot sa moara a 2-a, a 3-a zi de la vaccinare; aceasta se intampla la indivizii cu afectiuni grave ale ficatului (degenerescenta), rinichilor (nefrita) declansate ca urmare a actiunilor stresante mai sus aratate. Din pacate, asemenea afectiuni se intalnesc la porumbei, mari performeri, la care organismul a fost solicitat deseori la maximum si care, pentru a face fata eforturilor, au consumat prea multe leguminoase. Se intalnesc destul de rar socuri anafilactice, sensibilizare provocata de o vaccinare precedenta.
Pentru a preveni complicatiile, necazurile post-vaccinale, se recomanda, inainte de a efectua vaccinarile in crescatorie, sa se verifice starea de sanatate a porumbeilor, prin examene de laborator si intregul efectiv va fi supus unor tratamente de rutina: deparazitare (daca este cazul), dehelmentizare, antitrichomonozic, contra coccidiozei etc. inainte de vaccinare, daca se constata un microbism de adapost mai accentuat, se pot administra, in apa de baut, timp de 3-5 zile, antibiotice. Daca aceste tratamente nu s-au facut de curand, cel putin tratamentul contra trichomonozei se face cu 3 zile inainte si 3 zile dupa vaccinare. Pentru a preveni socul anafilactic si a atenua socul emotiv se va administra, in ziua vaccinarii si a 2-a zi dupa vaccinare, aspirina in apa de baut, in doza de un comprimat la 1 litru de apa. In perioada prevaccinala si 2-3 zile dupa vaccinare, se vor administra complex vitaminic, in special vitaminele C si complex B (drojdie de bere) si saruri minerale.
Boala porumbeilor tineri
Această boală complexă a fost semnalată în zona ţării noastre de prin anul 2000.Ea se datoreşte în principal virusului circo ce poate fi însoţit de viruşi de tip adeno, paramyxo, virusul varicelei sau virusul herpesului. Aceşti agenţi patogeni slăbesc sistemul imunitar al porumbeilor, astfel suprainfecţii cu agenţi de tip salmonella, coli, etc. fac ca în câteva ore păsările să cadă de pe picioare.
Simptome:
· Umflarea în pene
· Scăderea instinctului de zbor
· Fecale mucilaginoase
· Vomă
· Mortalitate 5-10 %
Profilaxie:
Datorită faptului că, din păcate încă nu există vaccin pentru această boală, trebuie acordată o atenţie sporită profilaxiei. Mai multe firme au produse speciale, destinate profilaxiei acestei boli, ce conţin proteine din zăr de lapte. Acestea au un efect benefic asupra sistemului imunitar al porumbeilor, mărind gradul de rezistenţă faţă de aceşti viruşi cu 10-40 %. Asemenea preparate sunt de exemplu Gamba Globin-T, K+K Eiweiss, Gamba-Immun, Adenosan.
Propunere de program profilactic pentru porumbei tineri
· Ziua de zbor: la prima adăpare ceai+electroliţi; la a doua adăpare –medicament,hrană: dietetică.
· A doua zi:la prima adăpare Avipharm; la a doua adăpare -medicament; seara pe hrană: Gamba Globin-T
· A treia zi:la prima adăpare Gervit-W; la a doua adăpare –Entrobac+eventual medicament; seara pe hrană:Gamba Globin-T
· A patra zi:la prima adăpare Tricogo; la a doua adăpare:apă curată; seara pe hrană Gamba Globin+Entrobac
· A cincia zi: la prima adăpare apă curată; la a doua adăpare: Blitzform
· A şasea zi: Avidress
· A şaptea zi: Full Speed
Medicaţie:
Alternativ câte o săptămână medicamente pentru: trichomonază, coccidioză – salmonela, coli – căi respiratorii, ornitoză.
Share on facebook Share on twitter Share on email Share on gmail More Sharing Services
cum sa iti alegi reproducatori sursa pagina lu damian79
Orice columbofil începător şi chiar avansat, trebuie să-şi procure în volierele sale cel puţin 2-3 perechi dintr-o rasă
O familie de păsări care şi-a dovedit valoarea, care a câştigat şi reprodus generaţii întregi de campioni, ar trebui să conţină de ambele părţi ale arborelui genealogic zburători şi reproducători care au confirmat. Aceştia ar trebui selecţionaţi şi reproduşi numai pentru performanţă. Trebuie să aibă în spate o întreagă istorie de succese continue în cadrul competiţiilor majore. O astfel de familie, supusă unui management adecvat, va continua şirul victoriilor şi pentru noul proprietar. 3-5 perechi din aceste linii valoroase, împerecheate corespunzător, sub îndrumarea vânzătorului, ar trebui să fie tot ce aveţi nevoie ca să începeţi cu dreptul şi să fiţi competitivi în zona dvs.
Nu sunteţi în căutarea unui crescător care deţine doar câteva perechi de top la matcă şi care reproduc bine, dar ai căror pui nu sunt productivi. Din clipa în care reproducătorii cheie nu mai sunt, dispare şi succesul acelui crescător. Dvs. sunteţi în căutarea unor exemplare care să vă aducă rezultate bune cu fiecare generaţie reprodusă şi din aceeaşi linie. Este bine să urmaţi sfatul vânzătorului referitor la împerecherea păsărilor cumpărate de la el. Nimeni nu-i cunoaşte păsările mai bine decât el însuşi. El a obţinut rezultatele pe care şi dvs. le doriţi.
În concluzie, trebuie să vă decideţi asupra tipului de pasăre de care aveţi nevoie pentru a fi competitiv. Reţineţi că numele ori suşele nu sunt importante, doar rezultatele contează. Trebuie să găsiţi un crescător cinstit, cu o reputaţie şi rezultate excelente în acest sport (în ultimii 7-10 ani), care este dispus să vândă porumbei din liniile care lui i-au adus rezultate şi care provin dintr-o familie care a reprodus generaţii întregi de învingători.
“Pare uşor şi, într-adevăr, chiar aşa este”, însă mulţi crescători se zăpăcesc şi, uneori, devin confuzi atunci când sunt în căutare de noi reproducători pentru a-şi îmbunătăţi lotul.
Staţi departe de aşa-zişii “experţi” din clubul dvs., care vă oferă păsări cadou sau ieftine, şi de toată experienţa şi sfaturile lor măreţe. N-au fost în stare să câştige o diplomă în ultimii 5-10 ani, însă au păsări extraordinare şi toate scuzele din lume care să justifice de ce nu câştigă. Nu vor face altceva decât să vă coboare la nivelul lor, adică în coada clasamentului. La începutul acestui articol, am afirmat că trebuie să vă faceţi temele. Uitaţi-vă cu atenţie la aceşti aşa-zişi “experţi” care vor să vă ajute. Dacă nu sunt tot timpul în primii 10% pe lista clasamentului, nu aveţi nevoie de păsările sau de sfatul lor, oricât de convingători ar părea sau oricât de ieftin sau bun ar fi târgul pe care vi-l propun. Costă mai mult să reproduci şi să antrenezi un porumbel prost decât unul bun! Rezultatele sunt întotdeauna aceleaşi: dezamăgire şi cheltuieli. La fel se întâmplă şi cu sfaturile proaste.
Nu toate reclamele sunt cinstite, de încredere, corecte sau informative cum ar trebui. Aveţi nevoie de o crescătorie performantă ca sursă de porumbei. Dacă reclamele prezintă campioni, clasări numeroase, “premii la nivel naţional” etc., atunci vânzătorul ar trebui să vă poată pune la dispoziţie materiale şi documente care să-i susţină afirmaţiile şi realizările, precum şi referinţe de la alte persoane care au obţinut rezultate bune cu păsările sale. Competiţia din care a făcut parte şi rezultatele trebuie să fi fost obţinute atât în cluburi, cât şi în cadrul unor zone puternice.
Staţi departe de aşa-zişii “columbicultori”. Revistele sunt pline de aşa ceva. Fac reclamă unor păsări faimoase (de obicei, cu origini străine) prin intermediul pedigreelor. Studiaţi pedigreeul şi veţi observa câteva generaţii de porumbei nezburaţi, care nu şi-au dovedit valoarea în concursuri. Porumbelul voiajor trebuie să posede o busolă, instinctul de întoarcere acasă şi capacitatea de a naviga, împreună cu dorinţa, inteligenţa şi motivaţia de a-şi continua drumul în cursele lungi şi dure. Crescătoriile performante reproduc porumbei pentru aceste calităţi. Crescătoriile cu pedigree nu pot face acest lucru deoarece pedigreele nu zboară, nu se pot întoarce acasă sau naviga. Aceste hârtii arată bine, sunt estetice, la fel ca păsările pe care le reprezintă. Totuşi, cursele cu porumbei voiajori nu sunt concursuri de frumuseţe sau de evaluare a strămoşilor.
Dar ce spuneţi de acel “porumbel AS la nivel naţional al Olandei” sau de acea “pasăre campioană pe toată Belgia sau Anglia”? Cu siguranţă aceste exemplare au strămoşi cu performanţe şi rezultate. Totuşi, uitaţi-vă la “distanţele” pe care aceste păsări au obţinut faimoasele recorduri. Majoritatea, dacă nu toate, sunt sub 160 km. În reclamele care se fac acestor păsări, de multe ori nu veţi vedea distanţele concursurilor, doar numărul de premii sau clasări. Distanţele nu sunt trecute cu bună ştiinţă. Oare câte curse în ţara asta se ţin de la o distanţă sub 160 km? Reţineţi că sunteţi în căutarea unei familii de porumbei care să fie competitivă în zona dvs., capabilă să zboare cu succes de la toate distanţele unde clubul organizează lansări. Ca atare, procurarea a 2 campioni naţionali dintr-o altă ţară şi împerecherea lor, sau împerecherea puilor sau nepoţilor lor, este doar reproducţie experimentală, ce implică un cost ridicat şi riscuri enorme din partea cumpărătorului.
Crescătoria noastră a dat întotdeauna acelaşi sfat şi a urmat acelaşi principiu: dacă zbori în Olanda, cumpără păsări care şi-au demonstrat valoarea în Olanda. Dacă zbori în Belgia, Anglia sau Statele Unite, cumpără porumbei care s-au dovedit valoroşi în ţara unde tu însuţi vei concura.
Nu vă apropiaţi de crescătoriile care fac reclamă unei noi familii de păsări în fiecare an. În ultimii 3-4 ani, acestea au adus păsări noi. În fiecare an, această “nouă familie” este cea mai bună şi “singura cale de a câştiga”. Apoi, anul următor, aceeaşi crescătorie face aceleaşi afirmaţii cu privire la o familie diferită. Nu credeţi că singurul lor scop este doar să vândă porumbei?
Licitaţiile sunt evenimente unde se cheltuiesc foarte mulţi bani, dar şi o sursă bogată de porumbei. Puteţi vizita multe crescătorii ai căror proprietari vă vor arăta păsări care i-au costat sume imense de bani. Una l-a costat 2,000$, alta 1,500$ etc. Crescătorul e foarte mândru de achiziţiile sale şi după fiecare licitaţie se întoarce acasă cu încă un exemplar costisitor. E fericit, la fel şi vânzătorul. Însă nu deţine o familie de păsări, ci doar un amalgam de achiziţii la preţ ridicat, majoritatea neconfirmând ca zburători sau reproducători.
Dvs. trebuie să urmăriţi acele crescătorii care pot să vă arate păsări ce au câştigat sume mari de bani ori multe clasări şi diplome (pasărea aceasta a câştigat 2,500$ într-o cursă importantă etc.). Căutaţi rezultatele de top. Nu trebuie să vă lăsaţi impresionaţi de cât a costat o pasăre, ci de rezultatele sale la zbor sau de premiile în bani câştigate. Interesul dvs. nu e să scoateţi bani din buzunar, ci să băgaţi bani în portofel. Faceţi o investiţie şi trebuie să aveţi un profit. Nu trebuie să fie neapărat bani, însă trebuie să aveţi o recompensă. Vreţi să fiţi fericit în ziua licitaţiei sau în ziua concursului?
Mai devreme, am spus că numele şi suşele nu sunt importante, ci numai rezultatele pe care le doriţi. Nu cădeţi în acea capcană de a vă bate prea mult capul cu anumite familii de păsări. Există unii crescători ale căror decizii de cumpărare sunt influenţate de anumite nume. Crescătoriile performante reproduc pentru rezultat, numele familiei sau al suşei nu are importanţă pentru ele. Când vă limitaţi opţiunile la anumite suşe, vă diminuaţi şansele de succes. Totodată, acest lucru se aplică şi în cazul crescătorilor care reproduc ori selectează păsări după anumite aspecte exterioare: aripă, spate, conformaţie, talie, penaj, ochi şi culoare. Nu există nici o calitate care să evalueze abilitatea păsării, la fel cum nu există nici o persoană care să posede abilitatea de “evaluator profesionist”. Cei care profesează această abilitate au făcut mai mult rău decât bine sportului columbofil. Ar trebui să le fie ruşine de ei înşişi că v-au răpit timpul şi banii pentru serviciile lor necalificate.
Duceţi-vă întotdeauna la crescătorul sau sursa originală pentru a achiziţiona păsări. Acel crescător îşi riscă reputaţia, onestitatea, integritatea şi numele păsărilor dacă vă păcăleşte. De obicei, vă va oferi o selecţie mai bună şi un târg pe măsură. E posibil ca acel crescător care vă oferă a doua sau a treia generaţie de păsări dintr-o crescătorie de top să nu fie chiar aşa de cinstit. E posibil să nu achiziţionaţi ceea ce aţi plătit. Ceea ce încercăm să spunem, într-o manieră frumoasă, e că există foarte mulţi escroci în acest sport, care se pun într-o lumină proastă pe ei înşişi şi păsările lor. Nu veţi întâmpina o astfel de problemă dacă procuraţi păsările de la crescătorul sau columbicultorul original.
Se înţelege că va trebui să faceţi o investiţie ca să obţineţi aceste păsări. Aşteptaţi-vă să plătiţi un preţ corect. Veţi beneficia de anii de experienţă, de reproducţia selectivă, de selecţia drastică şi, probabil, de sumele mari de bani cheltuite de acel crescător pentru a obţine succesul. În unele cazuri, vânzătorul îşi petrece întreaga viaţă muncind şi dedicându-se păsărilor şi reputaţiei sale. Îşi cunoaşte păsările, aşa că lăsaţi-l pe el să aleagă pentru dvs. şi să vă sfătuiască în privinţa împerecherilor. Împerecheaţi-le între ele timp de cel puţin 2-3 ani. Nu le încrucişaţi cu alte păsări. Puteţi distruge o viaţă întreagă de muncă într-un singur sezon de împerechere sau reproducţie. Rugaţi-l să vă aleagă 6-10 păsări. Preţurile vor diferi de la un crescător la altul. Ar trebui să varieze între 50$ şi 300$ bucata, pentru păsări cu vârste cuprinse între 30 de zile şi 1 an. Reproducătorii care au confirmat şi păsările care au înregistrat recorduri la zbor sunt mult mai scumpe. Dacă vreţi să obţineţi porumbei din linii dovedite, achiziţionaţi fraţi sau surori cu zburătorii de top. Dacă acele păsări au reprodus mai multe generaţii de campioni, acea linie va da rezultate şi în cazul dvs.
Fiţi răbdători! Păstraţi-vă mintea limpede! Cumpăraţi pe baza informaţiilor şi a rezultatelor, nu a sentimentelor şi a reclamelor fanteziste! Faceţi-vă temele înainte de a vă investi banii şi veţi culege roadele!
binecunoscută, care a dat rezultate şi De
Afectiunea
De multe ori acest aspect este neglijat de multi crescatori de animale si spun asta gândind
ca acest aspect este valabil pentru toate categoriile de animale care ne inconjoara.
Indiferent ca avem grija de porumbei , de câini , pisici sau orice alte vietati ,afectiunea
este unul din factorii principali care creeaza o legatura puternica intre om si animalul sau.
De asemenea grija fata de puii lor si dragostea faţă de partenerul de viaţă sunt factorii care determină intoarcerea cu repeziciune "acasa".
In adolescenta citeam cu sufletul la gura cartea "Lassie se intoarce acasa" si ma uimea puterea de a lupta cu toate vicistitudinile vremii ,cu obstacolele naturii si chiar cu răutatea oamenilor ,în dorinţa de neoprit de a se întoarce acasa a acelui câine din rasa Collie .(se spune ca este rasa cea mai inteligenta).
Si exemplele ar putea continua cu "cloţa" (closca) bunicului de la Corabia, când ,copil de trei ani fiind si fara prea multa minte, m-am apropiat de puisorii ei galbeni si pufosi, nerezistând ispitei si am luat unul in mâna, în momentul urmator cloţa a fost urcata pe capul meu (desi era legata de picior cu o sfoara si priponita de un ţarus) ciocnid nervoasa ,cu râvna în capusorul meu.
Norocul meu a fost ca tatamare era prin apropiere si a intervenit rapid luandu-mi puiul din mâna si gonind cloţa la timp .
La capitolul "dragostea faţa de partenerul de viata" nu cred ca mai sunt necesare exemple ,gândiţi-va doar la dumneavoastra personal ce lucruri nebunesti aţi face (sau aţi facut) atunci cand este vorba de cealalta jumatate.
Zilele trecute am fost sunat de un crescator din zona Tr. Severin ,care era foarte suparat
si indignat ca desi a achiziţionat porumbei(si pui) de valoare din Serbia ,acestia îi dispar
pur si simplu , zbora si nu se mai întorc.
Mie mi se pare un lucru normal ce i se-ntâmpla, atâta timp cât nu sunt îvataţi sa "iubeasca" noua casa si nu au nici un pic de afecţiune pentru noul stapân .
Afecţiunea trebuie sa fie reciproca si se cladeste in timp, începând de când au iesit din ou
si continuând permanent.
multe ori am spus: „daca maine m-as apuca de porumbei as face-o altfel!” Da, dar cum, nu …?! Iata un mod de a gandi debutul in columbofilie! O fi bun, o fi rau, ramane ca tu, cititorule, sa decizi.
Sa ne punem, deci, in pielea unuia care incepe acum si nu a mai avut contact niciodata cu mediul columbofil. Trebuie, insa, sa recunosc, inainte de toate, ca eu nu am fost niciodata in aceasta piele, caci practic m-am nascut printre porumbeii tatalui meu.
Pentru inceput sa incercam sa ne lamurim ce este columbofilia. Stiti ce este?! Veti spune, poate: un sport, o pasiune, pasiunea noastra. Da asa este, dar totusi eu va spun ca, pe langa toate acestea, daca vrem sa avem succes, atunci columbofilia este (trebuie vazuta ca) un sistem.
Stiti ce spune Ludwing von Bertalamffy, autorul teoriei sistemelor, ca este un sistem? Un sistem este un ansamblu de elemente aflate in interactiune si interdependenta, organizate ierarhic si care converg spre realizarea unei finalitati comune. Orice influenta suferita de un element al sistemului se rasfrange asupra intregului sistem si implicit a realizarii finalitatii. Prin urmare, pentru a atinge scopul pe care ni-l propunem trebuie sa avem in vedere toate elementele sistemului, precum si modul in care ele interactioneaza.
In aceste conditii este sau nu columbofilia un sistem? Si daca columbofilia este un sistem, care sunt elementele si care este scopul ei? In continuare am sa incerc sa demonstrez, si sper ca asta sa ajute …, ca acest sport, aceasta pasiune a noastra este cu adevarat un sistem, trebuie vazuta, gandita ca un sistem!
Sa incepem cu scopul. Fiecare dintre noi este liber sa-si stabileasca propriul scop pentru care creste porumbei, dar daca acesta este acela de a face performanta, atunci sa ducem rationamentul nostru mai departe.
Prin urmare, care sunt elementele sistemului numit columbofilie? Cred ca nu surprind pe nimeni daca in aceasta categorie voi introduce urmatoarele trei elemente, puse, cred eu, intr-o ordine ierarhica corecta, fireasca, de altfel: crescatorul, porumbelul si cotetul.
Da, in opinia mea, cel mai important element al sistemului columbofilie, este crescatorul si sper sa intelegem si de ce. De altfel, este forte simplu de observat de ce: crescatorul poate face porumbelul si cotetul, invers nu.
Asadar, incepatorule, caci pentru tine am promis sa scriu, ca sa devii campion mai intai trebuie sa fii ucenic, ca sa devii maestru trebuie sa fii prima data invatacel, ca sa devii profesor este necesar sa fi fost mai inainte elev. Si acum veti spune poate: bine, bine …, dar eu vreau sa fiu ucenic, dar cui, cine ma poate invata … si, mai presus de toate, cine vrea sa ma invete?
Poti fi ucenic multora: mediului columbofil, unui columbofil experimentat, cartilor, porumbeilor si nu in ultimul rand propriul tau ucenic.
Ucenicul mediului columbofil?!
Da, mergi la club, frecventeaza sedintele, imbarcarile, desigilarile, expozitiile, banchetele, fii atent, asculta … si mai presus de toate judeca ce auzi, cunoaste oameni. Daca faci asta, vei intelege mai intai de toate partile tehnice ale sportului, care nu sunt de neglijat, vei observa mentalitati, te vei imprieteni cu oameni, vei vedea cum gandesc cei care sunt in frunte si cei care sunt la coada. Tu unde vrei sa fii?
Ucenicul unui columbofil experimentat?!
Odata un profesor al meu mi-a spus: „Marian, nu fi rau si de la cel care nu stie ai ceva de invatat! De la el, trebuie sa inveti cum sa nu faci.” Poate ca avea dreptate, dar eu am vrut totdeauna sa invat de la cei mai buni, fie ca am „furat” invatatura lor, fie ca s-au oferit ei sa ma invete.
Asadar, vreau sa spun ca toti iti vor da sfaturi, ramane ca tu sa vezi care sunt cele mai bune si pe cine sa cauti pe mai departe ca sa afli raspunsul la intrebarile ce te framanta. Incearca sa asculti pe cei mai buni, cei care sunt primi in clasamente, incearca sa mergi la ei acasa, sa le vezi porumbeii si cotetul, intreaba-i, cauta-le raspunsurile, „fura-le” ideile, dar nu le aplica fara a le gasi logica care le sta la baza, caci chiar si cei mai buni pot gresi.
Asculta de la toti, dar tinde sa fii doar ca cei din top. Nu te lasa selectat de „profesori”, selecteaza-ti tu maestrii, mai buni si mai buni … mereu mai buni. Insa, atentie, e foarte important sa nu-ti faci chip cioplit, invata de la cei cu experienta, nu-i urma orbeste, pana la urma nimeni nu e responsabil de esecurile tale, cum de altfel nici de succese.
Ucenicul cartilor?!
Este important sa citesti. Cartile, de obicei, sunt scrise de oameni care au si vor sa spuna ceva. Cauta sa vezi ce au de spus, citeste tot mai mult, despre acelasi subiect din mai multe surse daca e posibil, dar totdeauna sa nu inchizi articolul sau cartea fara a gasi ideea care sta la baza sa.
Ucenicul porumbeilor?!
Veti spune: cum adica, ce ma poate invata un porumbel? Foarte multe! Un porumbel iti poate spune ce ii trebuie, ce nu ii trebuie, daca se simte bine sau nu … Urmareste porumbeii tai, analizeaza-i si trage concluzii, urmareste porumbeii altora, urmareste comportamentul porumbeilor unui campion inainte de ziua imbarcarii, iarna, toamna, ori de cate ori ai ocazia …
Propriul tau ucenic?!
Cineva spunea odata: „inteleptul invata din greselile altora, desteptul din greselile sale, iar prostul niciodata!” Din pacate pe lumea asta sunt prea putini intelepti si prea multi din ultima categorie, tu incearca sa fii cel putin un destept, invata din victoriile, dar si din infrangerile tale.
Am sa va povestesc ceva. Acum cativa ani, cand eram si nu prea un concurent luat in seama de adversari, am facut un concurs de fond de exceptie (era primul din anul acela, an in care desi am inceput cu 14 porumbei in lotul de concurs am dus patru in expozitia nationala la fond si fond palmares) si un cunoscut pe atunci, un bun amic acum, m-a intrebat: „dar stii de ce au venit asa porumbeii?” Ei, daca la o asemenea intrebare vei raspunde afirmativ, atunci si numai atunci… esti crescator, daca nu … esti doar un norocos. Dar cat crezi ca va tine norocul? In sportul columbofil, ca de altfel in viata, norocul vine pe nesimtite si pleaca tot la fel, daca nu stii sa ti-l construiesti prin munca vei fi mereu la coada listei.
Eu iti propun sa devii crescator, fiind simultan ucenicul celor cinci de mai sus, deci printr-o munca asidua. Cauta mai intai sa devii crescator bun si vei ajunge si un concurent bun, invers drumul poate duce numai la victorii de moment, efemere, in esenta.
Ce inseamna sa fii crescator? Hmmmmmmm … daca as stii si eu raspunsul complet ce bine ar fi …(!!), insa am sa va raspund, pe masura priceperii mele de acum.
Inseamna, mai intai de toate sa-ti iubesti pasarile, apoi sa recunosti stare de sanatate si starea de boala a pasarilor, sa stii ce trebuie sa faci ca sa le mentii sanatoase sau sa le tratezi, dupa caz si, doar mai apoi, sa stii sa le imperechezi pentru ati atinge scopul, sa stii sa le alimentezi si, mai pe urma, sa inveti sa le pregatesti pentru concurs si sa le recuperezi dupa concurs. Inseamna sa fii cumpatat in tot ce faci, caci: „ce e prea mult dauneaza, dar si ce e prea putin e degeaba” si, in alta ordine de ideii „ce e destul pentru unul, pentru altul poate fi prea mult sau pentru altul prea putin”.
Spuneam ca cel de al doilea element al sistemului numit columbofilie este porumbelul, deci sa ne ocupam si de acest aspect.
Aici cred ca ar fi cazul sa raspundem la cateva intrebari:
- Cu ce fel de porumbei sa incepem?
- De la cine sa luam porumbei?
- Ce porumbei sa cumparam?
- Ce sa facem cu porumbeii cumparati?
Sa raspundem pe rand:
Cu ce fel de porumbei sa incepem?
La aceasta intrebare am auzit destul de des doua tipuri de raspuns:
primul, mai rar intalnit la nivel declarativ, dar mai des pus in practica pentru ca este mai ieftin pe termen scurt (nu si pe termen lung, cum lesne se poate intelege): incepatorul poate debuta cu pasari de mana a doua, deci pasari fara origine si performanta, ca nu consta mult si el oricum ar strica pasarile bune, nu ar stii ce sa faca cu ele; al doilea, mai frecvent la nivel declarativ, dar mai rar pus in practica, datorita costurilor mai mari pe termen scurt: incepatorul sa debuteze cu pasari de cea mai buna calitate.
Cel care a citit cu atentie pana acum, sigur, intuieste ca eu sunt adeptul celei de a doua situatii: incepeti cu pasari bune pentru ca numai de la ele puteti invata ce nevoi au pasarile de concurs. Cel slab, porumbelul slab, daca rateaza concursul, nu rateaza ca nu l-ai pregatit tu cum se cuvine, ci rateaza pentru ca nu e in stare sa claseze. Deci, cum vei stii tu unde ai gresit, cum poti fi ucenicul unor pasari care nu sunt de calitate si sa vrei sa ajungi in top?!
Pe de alta parte, daca iti iei pasari de slaba calitate munca ta nu va fi rasplatita la justa valoare. Raspunsul pe care ele il vor da nu va fi unul pe masura asteptarilor tale si, asa, vei fi supus mai mult deceptiilor. Insa, daca ai in cotet pasari de buna calitate ele te vor ajuta, iti vor da incredere in tine, iti vor rasplati eforturile, chiar si cele pe care tu le vei pune in practica pe baze pur empirice, adica pornind de la observatiile tale concrete, fara a astepta informatia de la nu stiu cine. Incearca, experimenteaza si ai sa vezi ca acele victorii realizate pe baza analizelor tale vor fi si mai mult savurate.
De la cine sa luam porumbei?
Fireste ca de la cei mai buni. Dar cine sunt cei mai buni? Raspunsul la aceasta intrebare este delicat, caci am putea sa o gandim si asa: „Cine sunt cei mai buni de la care putem sa luam noi pasari?” sau „Cine sunt cei mai buni de la care se merita sa luam noi pasari?”
Cei mai buni de la care se merita sa iei pasari sunt cei care sunt in top la categoriile (categoria) la care vrei sa concurezi tu. Apoi, cei mai buni de la care se merita sa luam pasari sunt cei care concureaza, daca nu in zona noastra, intr-o zona care sa prezinte caracteristici fizice si de concurenta ca cele ale zonei noastre sau mai grele, in niciun caz mai usoare. Asadar, cei mai buni de la care putem lua pasari sunt cei care indeplinesc conditiile de mai sus si noi putem lua contact cu ei prin maximul de efort (necesar) de care putem dispune. Ma refer aici la efort fizic si psihic, nu numai la cel financiar. Prin urmare, mai intai studiem si apoi cumparam.
Ca sa va faceti totusi o idee despre ce inseamna a fi cel mai bun, trebuie sa va sugerez sa cititi un articol al lui Ad Scharaleckens, articol cu nume sugestiv „un invingator nu trebuie neaparat sa fie cel mai bun, deci, a cumpara este o arta”, cum de altfel a citi corect un clasament este o arta, caci doar asa vei vedea cine este cel mai bun cu adevarat. Prin urmare, nu cumparam de la invingatorii de moment, ci de la cei mai buni, cei care sunt constant in fata intr-o concurenta puternica, fara a fi favorizati de conditiile fizice ale asezarii geografice.
Ce porumbei sa cumparam?
Ma refer aici la variantele pe care le are un debutant atunci cand vrea sa cumpere porumbeii, nu la tipul de porumbei (mari, mici, cu ochi asa sau asa etc.). In acest sens, eu intrevad urmatoarele situatii:
1.cumpararea de pasari care s-au dovedit bune reproducatoare;
2.achizitionarea de pasari care s-au dovedit bune concurente;
3.achizitionarea unui lot de pui de primavara;
4.cumpararea unor pui de toamna (tardivi);
5.achizitionarea unor oua.
Trebuie specificat de la inceput ca primele trei variante sunt pentru cei care dispun de un buget serios, iar celelalte pentru cei cu un buget mai modest. Acest aspect nu impiedica insa ca si un debutant cu un buget mic sa se incadreze in primele trei, dar, desigur, cu eforturi mult mai mari. In acest sens, ce spuneti de un elev de liceu care lucreaza toata vara iar, la final, in septembrie, cumpara de toti acesti bani, suma considerabila la acea vreme, un singur porumbel, un concurent deosebit, provenit si dintr-o familie consacrata?! Acea pasare, campion judetean, si in primii 25 la nivel national, a dat satisfactii mari prin urmasii pe care i-a produs. Acest caz este unul real …, insa, sa nu credeti ca este cazul meu, caci nu e asa …! Este vorba de unul din maestrii columbofili ai Romaniei, cineva al carui nume, fireste, ca nu-l voi divulga, dar voi spune ca a fost, la vremea sa, cel mai tanar maestru columbofil al tarii.
Dar sa ne intoarcem la intrebarile noastre.
Ca sa cumparam pasari ce s-au dovedit bune reproducatoare trebuie sa detinem un buget serios, altfel nu avem nicio sansa. Cred ca este limpede pentru oricine ca nimeni nu se desparte de o pasare buna reproducatoare pentru o suma modica. Uneori sumele care sunt cerute pe asemenea pasari sunt exorbitante, dar nimic nu e mai valoros decat un bun reproducator, acesta e mai valoros chiar si decat o pasare care s-a dovedit la concurs un as. Totusi, daca nu va dau banii afara din casa, orientati-va spre alte variante de debut in columbofilie.
Poate va intrebati ce inseamna un bun reproducator? Pentru mine, un bun reproducator este o pasare care a dat mai multi descendenti de top, cel putin la nivel regional, dar prin imperecherea cum mai muti parteneri sau partenere. Eu nu apreciez in mod deosebit un mascul sau o femela care doar intr-o singura imperechere, cu un anumit partener, a dat descendenti de valoare. In acest caz as aprecia cuplul, nu indivizii luati separat si asta cu o conditie: sa se fi nascut din acel cuplu mai multi descendenti de valoare, nu doar unul sau doi.
Daca vreti sa cumparati un bun concurent, sigur, aveti nevoie de un buget serios, caci un bun concurent nu se naste asa oricum …
Totusi, daca tot vreti sa dati banii pe o asemenea pasare considerati urmatoarele aspecte:
* in ce concurenta a facut pasarea rezultatele respective;
* a repetat pasarea rezultatele (e de apreciat mai mult o pasare care are norme de palmares, nu doar norma pe un singur an de zile);
* cate rude colaterale ale pasarii respective au mai facut performanta si la ce nivel;
* starea de sanatate si uzura a pasarii.
La achizitionarea unui lot de pui de primavara nu este altceva de facut decat sa mergeti si sa va alegeti numarul de pui pe care il vreti si, desigur, sa-l platiti in consecinta. De obicei, acesti pui sunt foarte scumpi pentru ca un crescator vrea sa-i tina pentru el, acestia fiind cei mai buni pentru concursurile de toamna si pentru cele din anii urmatori, practic viitorul crescatoriei.
In acest caz, cel mai studiat ar trebui sa fie crescatorul de la care cumparati si nu pasarile in sine. Pentru un incepator, ca de altfel si pentru unul cu experienta e greu sa observe calitatile de bun zburator intr-un pui de 25 de zile. Observati caracterul crescatorului, ce fel de om este, precum si performantele sale, cautati sa cumparati de la cei care sunt demni de tot respectul, de la cei care zboara puternic si care scot anual un procent important de pasari cu rezultate bune, asta raportat la numarul de porumbei pe care il cresc. Ce sanse crezi ca ai cu 25 de pui de la cineva care are 300 de pasari si duce doua in expozitie an de an, dar daca duce doua in expozitie, avand un lot de 40 de pasari?!
Daca alegeti aceasta varianta, luati in jur de 25 – 30 de exemplare, dar concurati-le puternic inca de la zborurile din toamna si reproduceti numai din cei care rezista la concurs, altfel sunteti pierdut. Doar nu va imaginati ca exista intr-o crescatorie din lume un lot de 25 de pui dintr-o generatie care sa se dovedeasca toti buni reproducatori sau zburatori, daca vreti?! Chiar si marile valori dau rebuturi si noi nu avem nevoie sa cladim viitorul crescatoriei noastre pe rebuturi, fie ele si de la un mare campion.
Daca nu dispuneti de prea multi bani sau pur si simplu nu vreti sa investiti prea mult, atunci mergeti la un crescator (care indeplineste conditiile de mai sus) si cumparati un lot de pui de toamna. De obicei acestia sunt mai ieftini pentru ca datorita momentului nasterii nu sunt asa de eficienti la concurs intr-o perioada scurta de timp. In cel mai bun caz, un tardiv da primele rezultate notabile dupa doi ani, desigur sunt si exceptii. Un alt punct de vedere ar fi faptul ca, prin lumea columbofila, se vehiculeaza ca acestia sunt mai buni reproducatori, desi, eu, pe baze logice, genetice, daca vreti, nu vad de ce ar fi asa. De ce un tardiv ar fi mai bun reproducator decat o pasare nascuta primavara, doar pentru ca este nascut spre toamna sau iarna?!
In cazul acestei variante, nu cred ca ar fi indicat sa luati mai mult de cinci exemplare, maximum zece. Acesti pui nu pot fi concurati si atunci nu are sens sa va aglomerati cu prea multe pasari ce nu le puteti concura mai tarziu cu succes. Daca optati pentru aceasta varianta, cred ca ar fi bine ca aceste pasari sa fie tinute pentru reproductie doi, maximum trei ani de zile si apoi retinuti doar cei care au dat descendenti buni, ceilalti vor fi eliminati fara mila sau, eventual, introdusi in lotul de concurs. Eu, daca as alege aceasta situatie, care are dezavantajul ca implica mai mult timp, as achizitiona doua loturi de maximum zece pasari de la doi crescatori diferiti pentru a putea realiza incrucisari si a testa valoarea de reproductie a ambelor cotete.
Odata pornit pe aceasta idee, reproduceti puternic din pasarile luate, testand mai multe cupluri in acelasi an, zburati fara mila descendentii si eliminati la fel de nemilos pe cei care nu s-au dovedit buni reproducatori.
Ultima varianta, prezentata mai sus, era cea in care va sugeram achizitionarea unui lot de oua. Aceasta variata este mai ieftina, poate cea mai ieftina. Daca va indreptati spre aceasta varianta inseamna ca aveti deja un lot de pasari care vor juca rolul de doici pentru puii eclozati din ouale cumparate. In cazul acestei variante, eu as cumpara cat mai mult oua posibile, depinde de doicile de care dispun, dar numai oua care imi vor permite sa concurez chiar din anul nasterii cu puii eclozati, altfel as pierde prea mult timp. Puii rezultati din aceste oua vor fi lotul meu de concurs pentru anii care vor urma si doar dupa ce vor demonstra rezultate deosebite vor putea si reproduce. Cred ca ar fi cazul ca aceasta metoda sa fie aplicata doi, chiar trei ani la rand, cumparand oua de la mai multi crescatori, dar, desigur, numai de la crescatori buni (acum cititorul stie ce intelegem noi prin crescator bun).
Ce facem cu porumbeii cumparati?!
Partial am raspuns deja la aceasta intrebare, totusi voi specifica in mod clar: ii testam din punct de vedere al scopului propus. Prin urmare, daca achizitionam buni reproducatori, buni concurenti sau tardivi mai intai reproducem din ei si apoi ii selectam prin intermediul rezultatelor descendentilor, daca alegem celelalte doua metode de achizitionare, mai intai concuram si doar din cei care se dovedesc concurenti buni reproducem.
Fiecare este liber sa decida ce metoda sau metode de achizitie sa foloseasca, in functie de bugetul de care dispune, de scopul propus si, nu in ultimul rand, de avantajele si dezavantajele pe care le intrevede la fiecare din acestea.
Insa, indiferent de ce modalitate abordati, incercati sa eliminati pe rand cat mai multe necunoscute din ecuatia care va poate duce spre obtinerea unor clasari de varf, altfel rezultatele nu pot aparea, doar cine „muta bine, castiga in final”. A face columbofilie nu e asa departe, cum s-ar putea crede la un moment dat, de jocul de sah. Nici intr-un caz, nici in celalalt nu trebuie lasate lucruri la intamplare.
Ultimul element al sistemului numit columbofilie este cotetul. Nu am sa insist asupra acestui aspect, multe carti, scrise si in limba romana, explica foarte bine cum se construieste un cotet bun. Vreau doar sa subliniez ca porumbelul nu are nevoie de palat sau de hotel de cinci stele pentru a face rezultate, el are nevoie de un cotet bine aerisit, uscat si cu un minim de mobilier care sa permita jocul asa cum ti-l doresti tu ca si crescator. Un alt aspect important este igiena pe care crescatorul o mentine in habitatul construit pentru pasarile sale.
Si acum sa va spun cum as proceda eu daca ar fi maine sa ma apuc de porumbei pentru prima data.
Inainte de orice as stabili scopul si obiectivele pe care le voi urmari si doar apoi voi trece la pasi concreti:
Pentru primul pas, as construi un cotet care sa fie corespunzator. Pentru un asemenea demers as citi cat mai multe carti si as vizita in zona unde va urma sa concurez cat mai multe crescatorii de succes, incercand sa observ ce au in comun din acest punct de vedere, cel al cotetului.
Mai apoi as alege una din variantele de achizitionare a pasarilor si as studia bine inainte sa ma decid sa cumpar, as studia persoanele, pasarile si rezultatele, precum si modul in care acestea ar putea raspunde cerintelor mele. Criteriile de analiza, avantajele si dezavantajele fiecarei situatii de achizitionare razbat limpede la o lectura atenta din randurile de mai sus.
Si ca ultim pas as incerca pe zi ce trece sa devin tot mai bun columbofil, fiind ucenicul celor cinci „maestrii”: mediul columbofil, columbofilul experimentat, cartea, porumbeii si eu insumi. Acest drum nu se opreste niciodata, totdeauna vom mai avea ceva de invatat. Important este sa fim constienti de acest fapt si sa nu cadem in pacatul atotstiutorului, chiar si atunci cand rezultatele ne-ar da acest drept, caci: „a fi campion e un lucru mare, dar a te mentine e si mai mare, precum a fi, in primul rand, Om este si mai important”, din pacate unii dintre noi uita asta …
Nu pot sa inchei inainte de a aminti, ca un semn de meditatie, un vechi proverb asiatic: „doar prostul e sigur de toate!” si sa parafrazez unul romanesc: „banii nu aduc rezultatele, ci, mai de graba, o minte limpede si multa munca … te duc in varful ierarhiei!”
Va doresc tuturor mult noroc si putere de munca!
unde porumbeii nu diferă decât prin unul sau două caractere maximum şi care să provină de la columbofili serioşi, cu o ţinută morală recunoscută şi care se ocupă de mai mulţi ani de creşterea porumbeilor călători.
Odată procurată această rasă, crescătorul trebuie să o păstreze cu grijă în toate calităţile ei fizice şi de zbor, aşa cum Ie-a avut la crescătorul de la care a provenit.Acestor porumbei călători trebuie să li se asigure o volieră sănătoasă, spaţioasă, corespunzătoare numărului de porumbei călători pe care crescătorul doreşte să-i prăsească. Ea trebuie să fie luminoasă, cu mult aer, însorită în interior, cu boxe pentru reproducători şi locuri de odihnă pentru toţi ceilalţi porumbei din crescătorie.Dacă este posibil este necesar ca îngrijirea acestor porumbei călători să fie cât mai apropiată de aceia pe care a avut-o la crescătoria de unde au fost luaţi.
Porumbeii ce ne dorim să ni-i procurăm trebuie să fie bine dezvoltaţi, dar nu prea mari - greoi -, să fie muşchiuloşi, cu penaj bogat şi mătăsos. Să aibă o ţinută mândră, să fie fixaţi pe picioare, o privire ageră pentru a preîntâmpina greutăţile grelelor concursuri. Vechii campioni belgieni (Ernest, Duray, Dr. Arthur Bricoux din Jolimont, precum şi cei din Franţa – Paul Sion, Robert Sion, Pierre Dordin etc.) nu agreau în volierele lor decât porumbeii foarte bine dezvoltaţi, fără defecte fizice, care de cele mai multe ori se pot transmite cu uşurinţă, chiar dacă sunt mici şi invizibile. Exemplarele mici erau eliminate şi nu opreau decât pe cei normal dezvoltaţi, aşa după cum procedau şi spartanii cu copii necorespunzători din punct de vedere fizic şi pe care-i suprimau.
Un porumbel mic, fără forţă musculară şi fără o greutate portantă corespunzătoare este purtat de un vânt puternic ca pe o hârtiuţă şi deci nu mai poate ajunge la crescătorie. într-un zbor de fond, de 800-1000 km, porumbelul poate întâlni multe intemperii (ploaie, vânt, caniculă etc.) şi nu vor învinge decât cei cu voinţă şi o structură atletică, muşchi de oţel şi spirit de orientare foarte dezvoltat. Pentru aceste considerente sunt mult apreciaţi cei cu calităţile şi cu fizicul menţionat mai sus.Porumbeii procuraţi este bine să provină deci din familii a căror părinţi şi ascendenţi au avut calităţi de zbor deosebite şi a căror familii sunt constante, având caractere fizice cât mai asemănătoare.
Porumbeii achiziţionaţi trebuie să aibă sexul bine imprimat, atât pentru mascul cât şi pentru femelă, cucaracteristicile respective.în situaţia când această imprimare de sex, ca înfăţişare nu corespunde, adică: masculul are capul de femelă, iarfemela cap de mascul, în ambele cazuri se apreciază că acest fapt ar reprezenta un defect. Un mascul care are cap de femelă nu face o impresie bună.
Marii crescători susţin că un asemenea mascul, la zboruri şi în crescătoriile lor nu reprezintă o valoare sportivă.În ceea ce priveşte femela cu aspect de mascul, părerile lor sunt că un astfel de exemplar va efectuazboruri de calitate în mod permanent şi aproape întotdeauna sunt “stâlpi de temelie” al crescătoriilor acestora, cu condiţia de bază ca ele să aibă o origine bună. Este mult mai greu să obţinem o femelă frumoasă decât un mascul frumos. Faptul acesta este confirmat de numeroase expoziţii de porumbei călători. Femelele sunt acelea care imprimă fizicul produşilor şi de aceea este necesar să avem femele reuşite în crescătoria noastră şi chiar cu aspect de mascul. O femelă puternică, cu aspect de mascul, provine dintr-o femelă bună prăsitoare. De asemenea, din femele de prăsilă obţinem cei mai frumoşi descendenţi, care au condiţie standard necesară şi bune rezultate la zbor.
Încă din anul 1896, în Belgia şi alte ţări din apus, s-a tras concluzia, în general, de către marii columbicultori, că porumbeii celebrii, care dau cele mai bune rezultate la zbor şi erau premiaţi pe primele locuri la expoziţii, proveneau din astfel de femele cu aspect de mascul. Când un exemplar tânăr şi puternic pe care-l considerăm mascul şi este în realitate femelă, atunci trebuie să-l păstrăm cu grijă, deoarece descendenţii unei asemenea femele ne poate produce exemplare valoroase, dacă o împerechem raţional şi are o origine familială de renume.
O femelă mică, pipernicită are tendinţa de a moşteni defectele strămoşilor săi. Dacă dintr-o anumită pereche de porumbei s-a născut tineret mai mic decât tipul respectiv, acest lucru ne conduce la faptul că perechea de prăsilă n-a fost bine potrivită.
Dacă avem un zburător de calitate, dar necorespunzător fizic, atunci să-l lăsăm să obţină succese în zboruri, dar să nu-l destinăm pentru prăsilă, deci să producă descendenţi. El va produce un tineret mai mic decât el, iar după câţiva ani vom avea o crescătorie de porumbei mici, pitici, necorespunzători din punct de vedere fizic.
Mijlocul cel mai sigur şi cel mai eficace de a preîntâmpina ruina crescătoriei este folosirea pentru naşterea tineretului, a unei femele puternice, cu toate că are aspect de mascul.
Nu trebuie păstraţi: descendenţii care în ceea ce priveşte fizicul, forma lor, lasă foarte mult de dorit. Este necesar ca un columbofil inteligent crescător de porumbei călători, să pornească de la început, cu păsări de rasă bună, material valoros, provenind dintr-o crescătorie de porumbei omogeni, cu aspecte fizice de standard internaţional, urmând ca el să facă numai selecţionarea produşilor şi să elimine pe cei nereuşiţi şi necorespunzători la zbor. Va trebui deci să oprească subiecţii cei mai reuşiţi şi în felul acesta columbofilul fie începător, sau avansat, nu va mai avea nevoie să aştepte ani mulţi ca să poată să obţină rezultatele mult dorite în crescătoria sa.
Trebuie ştiut că dintr-un cuplu valoros, descendenţa scade ca valoare sportivă şi aspecte fizice şi că numai printr-o împerechere consangvină între cele mai bune elemente din cuplul respectiv şi o selecţie severă, putem să alegem pe cei mai buni, astfel vom păstra rasa la nivelul procurat sau eventual să fie depăşită.
Desigur că pentru îmbunătăţirea rasei ce o avem este absolut necesar să mai achiziţionăm porumbei de rasă bună şi cu un standard fizic remarcabil, care desigur şi la zborurile efectuate de descendenţii lor ne vor da satisfacţiile mult dorite de fiecare.
Columbofilul nu poate deci fi un rău columbicultor, dar un bun antrenor sau bun columbicultor şi rău antrenor. Rolul nostru în columbofilie este de a fi şi una şi alta: şi bun antrenor şi totodată bun columbicultor. Noi trebuie să reunim într-un tot unitar ştiinţa antrenamentelor porumbeilor călători, cu ştiinţa creşterii porumbeilor care este columbofilia.
Greutatea în columbicultura constă în faptul că există, dealtfel ca în orice fiinţă, caractere care se văd şi altele care nu se văd.Toţi dorim să posedăm porumbei foarte buni, care să brieze tot timpul şi pe vând puternic, pe toate distanţele, oricare ar fi condiţiile în care se găseşte, dar aceste păsări aproape nu există. Cine-spune că posedă afirmă un neadevăr. Unii porumbei sunt foarte buni la viteză alţii, la demi-fond, alţii: la fond, iar alţii vin bine pe timp senin, în timp ce alţii pe vreme rea, care deobicei predomină în ţara noastră în lunile când se derulează concursurile. Sunt unii porumbei care vin pe timpul cutremurelor, explozii solare etc.
Prin aceasta vreau să arăt că cel ce doreşte să fie un bun columbofil de la început trebuie să se axeze ce porumbei doreşte să păstreze, căci această categorie de porumbei cumpăraţi vor forma temelia crescătoriei.
Trebuie, deci, să ne hotărâm ce fel de porumbei dorim, apoi să căutăm constituţia fizică dorită, ereditatea porumbelului, care este scrisă în pedigreu, căci acest minunat “motoraş” ciudat zburător diurn este o fiinţă complexă, care însă şi astăzi ascunde multe curiozităţi, pentru care fapt este îndrăgit aşa de mult de columbofili din cele mai vechi timpuri.
Dacă dorim să populăm crescătoria cu porumbei de fond, care sunt cei mai căutaţi de columbofili, va trebui să ţinem cont de mai multe particularităţi; fiecare individ se naşte cu procesul său ereditar, deci care se transmite prin moştenirea calităţilor predecesorilor săi (reproducere, rezultate la concursuri care pot stabili precis dacă porumbelul este de fond sau viteză).
S-au văzut porumbei slabi în aripă sau rău formaţi la spate, triumfând la curse lungi şi luând locuri de vârf în probele cele mai grele. Acestea însă sunt cazuri rare, dar care dovedesc bine că sângele, rasa este un factor de care trebuie totdeauna să ţii seama pentru a obţine succese în concursuri.
Creierul porumbelului este tot atât de indispensabil ca şi muşchii, aripile, inima şi plămânii şi nici cel mai rutinat şi apreciat arbitru naţional sau internaţional, din întreaga lume nu poate judeca la vedere, dacă porumbelul le are, sau sunt necorespunzătoare. Toate acestea i-au fost dăruite porumbelului ca şi tuturor vieţuitoarelor de pe glob numai de puterea divină a lui Dumnezeu.
Porumbelul de fond are sternul mai lung, mai bine zis de mărime mijlocie. El este dur, solid. Când este prea lung este ieşit în afară, dar el este apreciat când este solid, neted şi să vină aproape să se confunde cu oasele furculiţei, care trebuie să fie cât mai apropiate. Atunci spunem că porumbelul este “bine format la spate” şi dacă el are un piept bun, plămâni buni, o inimă solidă, muşchii bine formaţi, antrenaţi, există şanse de a-l vedea reuşind la un concurs de fond şi mai ales dacă a moştenit în cel mai înalt grad facultatea de orientare în aer.
Minimum de încărcătură, maximul de putere, antrenament şi sânge (rasă), acestea sunt condiţiile de căutat pentru a obţine rezultate în cultura porumbelului de fond şi în concursurile organizate pentru fond.
Coloritul irisului nu s-a dovedit că ar juca un rol deosebit în ceea ce priveşte clasarea porumbelului călător.De asemenea, inelul de valoare.Există porumbei buni călători cu toate categoriile de ochi. Nuanţele irisului indica numai caracterele rasei,de asemenea, inelul de valoare, dungile negre, ochiul tricolor, bicolor au importanţă decât în interiorul rasei ce creştem, ca şi petele negre, musca (punctul alb) la ochi, târtiţa albă, tresele ruginii, unghiile negre sau albe etc.Acestea toate sunt deci caracterele rasei, în legătură cu câteva fenomene ereditare şi care dispar, persistă,apar sau reapar.
Share on facebook Share on twitter Share on email Share on gmail More Sharing Services
album:
PROGRAMUL UNEI VACCINARI CORECTE
Descriere album: Ianuarie
Deparatizarea intregului efectiv printr-un tratament in apa de baut sau individual prin administrarea pe cioc
Pentru viermii nematoizi intenstinali: Ascardia, Capilaria si Haeterakis (Avicas sau Antiworm).
Examenul coproparazitologic pe probe de dejectii prelevate randomizat din circa 8-10 puncte (centru, colturi, cuiburi, odihnitori), circa 100-200 g dejectii.
Atunci cand ati folosit Avicas nu mai este nevoie de repetarea actiunii, se va repetat doar tratamentul dupa 14 zile de la prima deparazitare, atunci cand s-a folosit Antiworm si apoi din 8 in 8 saptamani, in functie de rezultatul examenului coproparazitologic.
Repetarea examenului coproparazitologic si evaluarea eficientei, urmat de curatenia adapostului.
Vitaminizarea cu complexe vitamino-minerale (A &S) de tipul: Aminovital, Energy-coon, Fortalyt, Omniform, Supervit, Vitamix sau Concentrat proteinic, vitaminic, mineral A1-40, A2-35.
Depistari pentru ectoparaziti de corp, de pana, de adapost si tratamente cu Avicas sau Antiworm si deparazitarea adapostului cu Cyper-vet.
Februarie:
Vaccinarea contra paramixovirozei folosind vaccin inactivat Columbovac sau vaccin viu Newvac LS&(, Newvac LaSota. Vaccinul pentru porumbei va fi administrat conform instructiunilor de insotire a producatorului. Vaccinul Newvac LS79 si Newvac LaSota pentru pasare adminstrand intr 4-6 doze pui de de gaina/ per porumbel
Vaccinare contra Salmonelozei – Salmoral – conform instructiunilor
Vitaminizare cu complexe vitamino-minerale (CPVM) 3-5 zile in furaj sau in apa de baut pentru sustinerea imunitatii.
Martie:
Inceperea operatiunilor de reproductie si selectie
Examinarea individuala
Executarea reformelor
Formarea familiilor
Selectionarea elitei si a performerilor
Verificarea cuiburilor, ouatului, clocitului si ecloziunile
Bonitarea cuplurilor dupa performantele de reproductie
Examenul sanitar veterinar al oualelor limpezi, cu pui morti in coaja, a puilor neviabili, cu defecte (hipotrepsici sau cu monstruozitati etc.), a meconiului si primele dejectii pentru evidentierea timpurie a infectiilor cu salmonella, e-coli, pseudomonas, trichomonas sp
Aprilie:
Inregistrarea ecloziunilor dupa inelele de marcaj in scopul stabilirii exacte a datei de vaccinare contra paramixovirozei a noii generatii de pui (de preferat oculoconjunctival la doua saptamani dupa vaccinarea cu Newvac LS79), cu 4 zile inaite de intarcare.
vaccinare impotriva difterovariolei a adultilor pentru a permite instalarea protectiei in luna mai cand apar tantarii care sunt vectorul transmitator al virusului. Vaccinarea contra difterovariolei in efectivele cu antecedente se vor vaccina puii la varsta de 4 zile.
Executarea vaccinarilor de completare a puilor care au implinit varsa de 30 de zile.
Curatenia, dezinfectiile si dezinsectiile de intretinere, in special in cuiburile cu pui (Galifos, Cyper-vet, A & S International 2000)
Mai-Iunie:
Inceperea pregatirii si a executarii zborurilor de antrenament la puii la care au trecut 3 saptamani de la vaccinarea contra paramixovirozei si variolei
Pregatirea pentru concursuri – vitaminizari cu complexe vitamino-minerale energizante.
Iulie-August:
Actiuni de rutina privind punctajul performantelor si a criteriilor de selectie.
Actiuni sustinute de dezinsectie contra mustelor si tantarilor prin aspersari in adapost, aplicatii individuale de adaos de dezinsectanti in scaldatorile cu nisip si cenusa.
Septembrie:
Examene de depistare coproparazitologice pentru viermii nematoizi intestinali, cat si pentru ectoparaziti de adapost, de corp, de pene (Avicas, antiworm, Galifos).
Examene de depistare prin tampoane faringiene si cloacale a trichomonozei (cazuri clinice sau purtatori) prin examen direct de laborator. Tratamente atat individuale, cat si colective.
Octombrie:
Vaccinarea de toamna pentru paramixoviroza si de completare la tineretul din anul curent contra variolei
Vitaminizari pentru intrarea in sezonul rece
Noiembrie -Decembrie:
Pregatirea pentru iernat
Examene de depistare
Intocmirea programului de reproductie, selectie si sanitar-veterninar pentru anul urmator
Efectuarea vaccinarilor optionale pentru salmoneloza acolo unde este cazul
Nume album:
BOLILE PORUMBEIILOR
Descriere album: Tricomonoza
Tricomonoza, cea mai des intalinita boala la porumbeii voiajori. Este produsa de un parazit numit ” trichomonas gallinea “, care traieste in caile digestive ale porumbelului, in special in gat si gusa. Acest microorganism este foarte sensibil in mediul natural, rezistand doar cateva minute, aspect care ajuta la controlul acestei boli. Pasarile nu se pot contamina in crescatorie sau in mediul inconjurator ca si la alte boli, ci doar printr-un contact direct intre pasari (saliva sau lapte de gusa). Parantii sunt sursa cea mai importanta de contaminare, infectia fiind transmisa in momentul hranirii. Porumbeii se pot imbolnavii daca beau apa dintr-un adapator folosit de mai multi porumbei si prin contactul direct cu alti porumbei infectati.
Tricomonoza se depisteaza prin:
-prezenta unei cantitati mari de mucus fluid in gat, iar in cazurile acute in cavitatea gatului puncte galbene, mai des intalnite la pasarile tinere, aceseta avand o stare generala proasta
Tricomonoza la pui
-pozitia “pinguinului” dupa hranire si adapare, pasarile se
lasa pe spate pe coada si inghit mai greu
-penaj uscat din cauza caderii penajului inferior
-pasari de plub pasarile sunt grele la mana si nu intra in forma
-excremente apoase : inflamarea cailor digestive creeaza senzatie de sete, ducand la consum excesiv de apa
-excremente verzi : irtarea cailor digestive si reducerea cantitatii de hrana
-inflamarea gatului: mucus abundent si spumos de culoare deschisa spre gri
-impiedicarea functionarii gusei: gloirea intarziata a gusei si voma
Pentru tratarea tricomonozei se folosesc produse pe baza de ronidazol, metronidazol, dimetridazol. Produse existente pe piata: Ronidazol 10%, B.S., Belgamagix, Gambakokzid, Trichoplus, Trichocure, Spartrix, Flagelstop etc. Tratamentul complet dureaza 5 zile, iar solutia trebuie reinnoita in feicare zi. Porumbeii nu devin imuni la aceasta infectie, de aceea crescatorul trebuie sa actioneze preventiv, in timpul sezonului de concurs cand riscurile de infectie sunt mult mai mari se administreaza 1 2 zile la 3 saptamani, in alte perioade se administreaza innainte de imperechere si cand sunt hraniti puii.Pentru ca prevenirea este mai buna decat tratarea, se iau aceste masuri de precautie: intotdeauna se da apa curata si proaspata, nu lasatiporumbeii intarziati in crescatorie, decat dupa ce sunt tratati iar din cand in cand faceti un tratament preventiv.
Coccidioza
Coccidioza (eimerioza) nu este o boala foarte grava, si ca si in cazul tricomonozei, porumbeii au in organism mereu un numar de coccidii care nu ii afecteaza vizibil, dar care pot declansa boala sub influenta anumitor factori. Multi crescatori nu trateaza medicamentos coccidioza, deoarece este bine stiut ca aceasta poate fi tinuta in frau prin pastrarea unei crescatorii uscate. Este general valabil faptul ca un mare inamic al porumbeilor este umezeala.
Simptome de coccidioza:
-diaree (uneori hemoragica)
-slabire, apatie
-sete exagerata
-penaj mat, zburlit
-porumbeii maturi manifesta somnolenta
-la femele, se produce intarzierea ouatului
Porumbeii bolnavi elimina odata cu excrementele oochisti care sunt transmisi mai departe prin ciugulit. Iata de ce curatenia, gratarele de podea, hranirea exclusiv in hranitor si alte masuri de igiena in crescatorie sunt utile. Adapatorile se pun pe un suport ingust, si nu direct pe podea, pentru a limita la maxim posibilitatile porumbeilor de a murdari apa cu dejectii.
TRATAMENT:
Medicamentatie: Coccistop, BS, Amprol-plus.
Ornitoza
Ornitoza este o boala infectioasa cauzata de chlamydia. La pasarile tinere boala poate cauza pierderi insemnate.
Chlamydia este excretata cu dejectiile, in lichidul lacrimal, pe cioc si in laptele de gusa. Porumbeii se infecteaza respirand praf infectat cu agentul patogen, sau ingerand hrana sau apa infectata.
Simptome de Ornitoza:
-apatie
-lipsa poftei de mancare
-sete exagerata
-performante reduse in concursuri
-la unele pasari apare conjunctivita, lipirea pleoapelor
-inchiderea ochilor, sensibilitate la lumina
-lichid galbui pe nari
-infundarea narilor, respiratie cu ciocul deschis
-scarpinarea la cap
-stranut
Este o afectiune ce poate fi transmisa la om in anumite conditii.
· Producţii nazale abundente
· Lăcrimarea ochilor
· Conjunctivă înroşită
· Respiraţie îngreunată, cu efecte sonore de pufăit
· Scăderea instinctului de zbor, lipsa pudrajului
Transmitere:
Prin strănut, salivă sau particule de praf infectate din aer.
Terapie:· Cinci zile de tratament cu antibiotice, apoi cinci zile cu administrare de probiotice (Entrobac) în apa de băut.
· Se recomandă tratament cu produs combinat, eficient împotriva mai multor boli.
Profilaxie:
· Întărirea sistemului imunitar
· Asigurarea de aer proaspăt, curat şi fără praf; în voliera închisă se pulverizează o dată pe săptămână cu Bio-Air-Fresh.
Salmoneloza
Transmitere:
Prin materii fecale, producţii ale guşei („lapte de porumbel”),reproducere (ou infectat), precum şi prin dispersia în aer a materiilor fecale uscate infectate.
Simptome:
· Diaree (de culoare verzui, cu mucilagii, cu bule de gaze)
· Disfuncţii ale sistemului nervos
· Afecţiuni ale articulaţiilor (aripi spânzurate, şchiopătat)
· Ouă nefecundate
Terapie:
o Tratament cu antibiotice minim 10 zile, apoi administrare de probiotice (Entrobac) în apa de băut
o După această perioadă se poate vaccina efectivul (Colombovac paratyphus)
o Curăţirea sistematică a volierei, dezinfecţie; se recomandă pulverizarea cuiburilor şi a podelei cu produse dezinfectante bune absorbante ale umidităţii (Natural Schlagweiss)
o Se recomandă tratament cu produs combinat, eficient împotriva mai multor boli
Profilaxie:
· Cinci zile tratament cu antibiotice apoi administrare de probiotice în apa de băut+Multivitamine
· Administrare de preparate cu o reacţie chimică acidă în apa de băut, de ex.: sol. Paramyxosil, oţet din mere, extract de usturoi
· Administrarea regulată a unor preparate probiotice
· Consolidarea sistemului imunitar
Paramixoviroza
Contaminarea cu paramyxoviroza se produce prin contact direct, de pilda, in timpul transportului sau chiar in propria crescatorie, prin cohabitarea unor porumbei sanatosi cu porumbei bolnavi, prin ingerarea hranei sau ingurgitarea apei infectate cu virusurile existente in excretiile sau secretiile (salivare, nazale, bucale ) celor bolnavi, prin inspirarea aerului infectat cu virusuri expulzate la stranutul porumbeilor sau cu praful infectat si ridicat in aer; prin pasarile salbatice purtatoare pasive de virus, de oameni (ce au avut contact cu un porumbel bolnav ) prin incaltaminte, imbracaminte, sau maini; de asemenea, prin asternutul, ustensilele infectate etc.
Caile de patrundere a virusului in organismul porumbelului sunt: mucoasa nazala (nari), mucoasa conjunctivala (ochi), respectiv mucoasa bucala (gura). Agentul cauzal al paramixovirozei porumbeilor se prezinta sub trei forme: tulpini lentogene, adica putin agresive, care nu declanseaza boala, dar pot sa produca in organismul porumbelului o usoara reactie (exemplu tulpina La Sota, folosita la prepararea vaccinurilor ); tulpini mezogene, de virulenta medie, capabile sa declanseze boala si tulpini velogene, foarte virulente, care produc boala in forme grave si cu evolutie rapida. Cu cat tulpina infectata este mai virulenta, cu atat perioada de incubatie va fi mai scurta si evolutia bolii mai grava.
In ceea ce priveste organismul atacat, este clar ca daca acesta se afla in stare de perfecta sanatate, fortele sale de aparare sunt puternice si se vor impotrivi agresiunii virale. Daca insa intervin diferiti factori stresanti, debilitanti, precum diverse parazitoze (ectoparaziti sau endoparaziti), bacterioze sau doar oboseala, consecutiva unor solicitari mari la concursuri, a caror succesiune nu lasa timp de recuperare a potentialului fiziologic, sigur ca un asemenea organism va ceda mai repede atacului agresorului.
Uneori, dupa ce infectia s-a produs prin contact direct in timpul transportului, porumbelul revine acasa aparent sanatos, dar la 24 de ore sau 2-3 zile dupa aceea se constata tulburari nervoase, diaree etc. Explicatia consta in faptul ca infectarea unui organism obosit dupa efort, cu o tulpina de paramyxovirus velogena, a facut ca perioada de incubatie sa fie scurta. Dimpotriva, uneori nici nu se poate stabili exact momentul infectarii, probabil in urma unui transport sau a vizitei unui porumbel pripasit, ce au avut loc cu 3-4 saptamani in urma, cand porumbeii erau in repaos, boala izbucnind abia acum; deci probabil o tulpina mezogena, dar intervenind frigul, umezeala, marea naparlire (care solicita serios organismul), sau vreo boala intercurenta (paraziti intestinali, trichomonoza, coccidioza etc.) au contribuit la slabirea rezistentei organismului si declansarea bolii.
Uneori boala poate sa evolueze latent, subclinic; deci, la porumbelul infectat si chiar excretor de virus, nu apar manifestari de boala; eventual scade usor pofta de mancare, se observa pierderea formei sportive, fara alte semne. Evolutia poate fi acuta, cu sfarsit letal, in cateva zile sau subacuta, cu o perioada care se intinde pe cateva saptamani. Simptomele clinice apar dupa o perioada de incubatie de 3-4 zile sau mai mult (18-20 de zile), si se manifesta diferit si necaracteristic. Obisnuit, debuteaza printr-o usoara rinita (coriza) cu stranuturi, jetaj nazal nesemnificativ, cu tumefierea pleoapelor si lacrimare.
Daca se examineaza cavitatea bucala se poate observa o iritare a mucoasei faringiene Dupa ce virusul incepe sa se multiplice in organism si sa se difuzeze prin curentul sangvin in tot corpul, se constata afectarea starii generale a porumbelului; el devine trist, sta ghemuit, are penele zburlite si apar tulburari digestive, exprimate prin expulzarea fecalelor moi, la inceput diareice, apoase, apoi chiar cu strii de sange.
Concomitent cu diareea, apare o sete pronuntata (pasarea bolnava bea de 4-5 ori mai multa apa decat una sanatoasa) si se reduce pofta de mancare. Starea de abatere se accentueaza si survin si tulburari nervoase manifestate prin contractii ale muschilor gatului si capului, ale aripilor etc., mers ezitant, tulburari de echilibru; la un zgomot, o sperietura, pasarea incepe sa tremure, aceste contracturi se accentueaza si capul este dat pe spate (fig. nr. 5 opistotonus ) sau se produce o torsiune, rasucire a gatului si capului, intai partial, ca apoi treptat sa se produca o rasucire de 180° (fig. nr. 6 torticolis ); uneori apar miscari convulsive ale aripilor, o aripa sau alta se lasa in jos, atarna, se produc pareze care cu timpul se tranforma in paralizii uni- sau bilaterale, instalate la aripi sau picioare . Porumbeii nu mai pot zbura, dar nici nu pot sa mearga; miscarile devin necoordonate, epileptiforme.
Pasarea nu se poate hrani pentru ca neputand sa-si coordoneze miscarile, nu reuseste sa apuce grauntele pe care le-a vazut, si da cu ciocul alaturi. Alteori apar tulburari ale vederii, se observa si o decolorare a irisului, se pare ca urmare a afectarii nervului optic. Printre modificarile produse de virusul paramyxovirozei se mentioneaza si tulburarile de naparlire, care se observa daca boala evolueaza in perioada de crestere a noilor pene, acestea aparand ori prea lungi, ori prea scurte, filiforme, decolorate, cu urme de sange etc.
Uneori, boala evolueaza subclinic, lent, fara manifestari generale, dar cu instalarea tulburarilor nervoase. Ca urmare a diareei profuze, porumbeii se dezhidrateaza si mor prin epuizare, iar cei care supravietuiesc raman tarati, mai ales cu tulburari nervoase, purtatori si eliminatori de virus. De retinut ca porumbeii bolnavi de paramyxoviroza nu prezinta tulburari respiratorii ce se intalnesc la galinaceele bolnave de pseudopesta aviara. Sunt situatii in care se inregistreaza ameliorari si chiar vindecari clinice dupa 2 – 4 saptamani. In general, formele mai usoare (cu mici pareze, diarei ce trec de la sine etc. ) se constata catre sfarsitul evolutiei unui focar de boala, in care porumbeii au fost intre timp vaccinati si virusul si-a pierdut treptat din virulenta. Porumbeii vindecati raman multa vreme purtatori si eliminatori de virus. Prognosticul este favorabil in cazurile in care porumbeii bolnavi isi pastreaza pofta de mancare si, din contra, este grav la cei care nu mananca; prognosticul este insa rezervat la indivizii cu tulburari nervoase accentuate (paralizii ale aripilor, picioarelor). Porumbeii care au avut numai diaree se pot insanatosi, revenindu-si la normal in 4-5 saptamani; dupa intremare, in anul urmator pot fi incercati din nou la concursuri. Daca, totusi, la o triere ulterioara, se constata ca sunt slabi, cu tare evidente, vor fi eliminati. Cei care au avut tulburari nervoase mai usoare se pot remite, insanatosirea lor durand de la 6-8 saptamani la 3 luni. Acestia vor putea fi retinuti doar pentru reproductie, daca sunt de mare valoare sub raportul originii si al performantelor. Singura modalitate de aparare contra paramyxovirozei, si sigura in acelasi timp, o constituie vaccinarea. In cadrul imunoprofilaxiei active antiparamyxovirozei se folosesc mai multe vaccinuri: cu tulpina de virus al bolii de Newcastle sau cu virus al paramyxovirozei porumbeilor; cu virus inactivat, incorporat in emulsie uleioasa sau in apa apa; cu virus viu. Unele vaccinuri se inoculeaza subcutanat sau intramuscular alte vaccinuri se administreaza pe mucoasele conjunctivala si nazala sau in apa de baut, deci pe mucoasa digestiva.
Vaccinurile inactivate, uleioase sau hidrice, administrate pe cale parenterala (in injectii subcutanate sau intramusculare) se absorb lent, intra in torentul sangvin si confera o imunitate care se instaleaza in decurs de 15 -21 de zile, dar este de lunga durata, de 5 -6 sau chiar 12 luni, in functie de tulpina folosita pentru preparare, de varsta pasarilor etc. Porumbeii adulti, se vaccineaza cu vaccin inactivat, uleios „Paramixovacol”, „Nedevac” sau “Columbovac” prin administrare subcutanata in doza de 0,25 ml. Vaccinarea de rapel se face dupa 3 saptamani, iar intretinerea imunitatii se efectueaza din 6 in 6 luni, cu acelasi vaccin si in aceeasi doza, cu o singura inoculare.
Campaniile de vaccinari sunt prevazute in februarie-martie (astfel ca vaccinarile sa se faca cu circa 4 saptamani inainte de perioada de reproductie si apoi cea de concursuri) si in august-septembrie (inainte de a fi in plina desfasurare marea naparlire). La efectuarea vaccinurilor trebuie avut in vedere ca porumbeii sufera actiunea agresoare, stresanta, a mai multor factori care, impreuna, afecteaza rezistenta organismului: sperietura pricinuita de manipulari (prinderea, contentia etc.) si de prezenta unor persoane straine (personal care vaccineaza, ajutoarele etc.) introducerea in cos, socul intepaturii apoi inocularea vaccinului, adica patrunderea in organism a unui corp strain, care produce o reactie dureroasa locala, eventual urmata si de o reactie generala.
Pentru vaccinarea propriu-zisa, ajutorul apuca usor porumbelul, cu miscari blande, dar ferme, il contentioneaza intr-o mana, iar cu cealalta mana il tine de cap, acesta fiind orientat catre pieptul pasarii, ceea ce face ca gatul sa fie usor indoit si degajat. Locul de electie pentru inoculare este in partea dorsala a gatului, la limita dintre treimea mijlocie si inferioara a acestuia. Aici regiunea este mai bogata in tesut conjunctiv lax. Operatorul va indeparta usor penele si va apuca pielea intre degetul mare (police) si aratator(index) si o va ridica usor, formandu-se astfel un fel de buzunar in care se va injecta vaccinul incet, urmarind ca acul sa treaca prin piele cat mai perpendicular pe ea si intotdeauna de la cap spre coada. La inoculare, operatorul va avea grija sa nu traverseze pielea oblic, sa nu injecteze vaccinul intradermic si nici sa nu atinga cu varful acului muschii gatului. Daca vaccinul uleios este injectat intradermic, adica in grosimea pielii, la locul de inoculare se va produce o necroza a pielii sau un nodul in grosimea ei. Daca vor fi atinsi cu varful acului muschii gatului se va produce lezionarea lor. Se va forma in muschi un proces inflamator dureros, eventual si un nodul, care va obliga pasarea sa evite orice miscare a gatului. Din acelasi motiv nu se recomanda sa se faca vaccinarea in regiunea dintre umeri, chiar subcutanat. Aceeasi contraindicatie este si pentru injectarea vaccinului la ceafa, aproape de cap, unde este putin tesut conjunctiv lax si, deci, orice proces inflamator devine foarte dureros.
Dupa introducerea vaccinului, la locul de inoculare, se penseaza cu degetele pielea pentru a grabi inchiderea orificiului format de ac si se va masa usor locul pentru a ajuta difuzarea vaccinului intr-o zona cat mai larga, sub piele. Dupa inoculare, porumbeii nu vor fi lasati sa zboare, cum obisnuiesc unii crescatori sa faca; porumbeii vor fi reintrodusi in cosurile lor, dusi in voliere si tinuti inchisi cateva zile. Acul de injectie se va schimba cel putin la fiecare crescatorie. Intr-o colonie in care a aparut deja boala, acul se va schimba la fiecare porumbel. Unii specialisti recomanda “administrarea vaccinului inactivat prin injectarea lui pe cale intramusculara, atragand atentia ca aceasta trebuie facuta cu deosebita grija”. Vaccinul se inoculeaza in muschii pieptului, la un centimetru de carena sternala si aproximativ la mijlocul lungimii sale. Se va folosi obligatoriu un ac subtire si lung (25 mm lungime si 6-7/10 diametru ), care se va introduce destul de adanc in muschi (cel putin 2cm). Dupa inoculare, locul se maseaza energic pentru a imprastia vaccinul intre fibrele musculare si a opri neintarziat mica hemoragie intotdeauna posibila, prin lezionarea vreunui vas capilar. Acelasi autor recomanda folosirea unei seringi (pentru insulina) gradata fin, deci foarte precisa . Puii si tineretul columbar se vor vaccina cand ajung la varsta de 3 saptamani, (de necesitate se pot vaccina si pui mai mici ) cu vaccin viu Newvac La Sota liofilizat si reconstituit, administrat pe cale oculonazala, instilandu-se fiecarui porumbel 4 picaturi (cate o picatura in fiecare ochi si nara). Daca in timpul instilarii cu picatorul s-a observat ca picatura de vaccin nu a intrat in sacul conjunctival sau nu a fost aspirata pe nara, deci a alunecat, se va pune alta din nou, fara teama de supradozare.
Cunoscand ca porumbelul este mai rezistent decat puiul de gaina, doza pentru porumbel este egala cu 5 doze pentru puiul de gaina; ca atare la reconstituirea vaccinului La Sota, cu numarul de doze de pui-gaina, inscris pe eticheta flaconului, se va adauga diluant de 5 ori mai putin decat este prevazut pentru puii de gaina. De pilda, un flacon de vaccin cu 200 doze pentru pui de gaina, revine pentru 40 porumbei; deci, se va adauga lichid diluant pentru 40 de doze, pornind de la urmatorul calcul: o doza porumbel= 4-5 picaturi; 1 ml diluant are 20 picaturi, respectiv 4 doze de porumbel. Deci, pentru 40 de porumbei se vor adauga 10 ml de diluant.
La tineret, dupa prima vaccinare efectuata prin instilatie oculonazala cu vaccin La Sota, se va face vaccinarea de rapel cu vaccin inactivat, la varsta de 6 saptamani (adica dupa 3 saptamani de la vaccinarea oculonazala) si urmatoarea, la varsta de 10-12 saptamani (deci la un interval de 4-6 saptamani de la precedenta). Vaccinul inactivat se administreaza exact ca la adulti, in injectii subcutanate, in doze de 0,20 ml, in regiunea dorsala a gatului la limita dintre treimea mijlocie si inferioara a gatului. intretinerea imunitatii se face in continuare la fel ca la adulti, cate o vaccinare din 6 in 6 luni, in cadrul campaniilor de vaccinari obligatorii. Este singura cale de aparare contra infectiei cu paramyxovirus, tinand seama de circulatia destul de mare a porumbeilor (antrenamente, concursuri, expozitii in tara si strainatate etc.), contaminarea facandu-se mai ales in timpul sezonului de zboruri. Infectia nu poate fi eradicata atata timp cat raman rezervoare de virus: porumbei domestici nevaccinati, pasari salbatice etc. In general, vaccinul administrat corect nu da complicatii, iar accidentele sunt extrem de rare. Vaccinul viu La Sota nu produce modificari in starea generala a porumbelului. Uneori insa se pot observa, a doua zi dupa vaccinare usoare conjunctivite sau mai ales rinite (corize), trecatoare.
La administrarea vaccinurilor inactivate se constata a doua zi dupa inoculare o reactie generala exprimata prin stare de tristete (abatere) care insa dureaza 24-48 ore. La injectarea subcutanata a vaccinului uleios uneori la locul de inoculare se formeaza, printr-o reactie inflamatorie cu necroza, un granulom, care in timp se reduce putin, ramanand totusi un nodul fibros; dupa cateva saptamani, acesta se enucleaza spontan; alteori, printr-o simpla incizie a pielii, se elimina. Formarea nodulului constituie un semn ca antigenul viral nu s-a resorbit in totalitate si formarea anticorpilor este mai slaba. Acesti noduli pot fi atribuiti: a) naturii adjuvantilor uleiosi sau altor substante prezente in vaccin; b) unor greseli de tehnica de lucru (injectarea intradermica, injectarea cu lezionarea superficiala a muschilor gatului); c)lipsei de sterilizare a acelor de injectie, prilej cu care se pot inocula stafilococi, colibacili, bacterii piogene etc.; d) prezentei agentilor patogeni ai trichomonozei, a infectiei cu herpesvirus etc. in organismul porumbeilor, care se pot reactiva.
Accidentele postvaccinale sunt destul de rare. Cele mortale se produc fie din cauza unui stop cardiac, ca urmare a fricii puternice la unii porumbei prea emotivi, fie ca urmare a patrunderii intamplatoare a acului de injectie intr-un vas de sange si a injectarii unei cantitati mici de vaccin uleios care intra in torentul sangvin si produce o embolie urmata de sincopa cardiaca. Alteori unii porumbei pot sa moara a 2-a, a 3-a zi de la vaccinare; aceasta se intampla la indivizii cu afectiuni grave ale ficatului (degenerescenta), rinichilor (nefrita) declansate ca urmare a actiunilor stresante mai sus aratate. Din pacate, asemenea afectiuni se intalnesc la porumbei, mari performeri, la care organismul a fost solicitat deseori la maximum si care, pentru a face fata eforturilor, au consumat prea multe leguminoase. Se intalnesc destul de rar socuri anafilactice, sensibilizare provocata de o vaccinare precedenta.
Pentru a preveni complicatiile, necazurile post-vaccinale, se recomanda, inainte de a efectua vaccinarile in crescatorie, sa se verifice starea de sanatate a porumbeilor, prin examene de laborator si intregul efectiv va fi supus unor tratamente de rutina: deparazitare (daca este cazul), dehelmentizare, antitrichomonozic, contra coccidiozei etc. inainte de vaccinare, daca se constata un microbism de adapost mai accentuat, se pot administra, in apa de baut, timp de 3-5 zile, antibiotice. Daca aceste tratamente nu s-au facut de curand, cel putin tratamentul contra trichomonozei se face cu 3 zile inainte si 3 zile dupa vaccinare. Pentru a preveni socul anafilactic si a atenua socul emotiv se va administra, in ziua vaccinarii si a 2-a zi dupa vaccinare, aspirina in apa de baut, in doza de un comprimat la 1 litru de apa. In perioada prevaccinala si 2-3 zile dupa vaccinare, se vor administra complex vitaminic, in special vitaminele C si complex B (drojdie de bere) si saruri minerale.
Boala porumbeilor tineri
Această boală complexă a fost semnalată în zona ţării noastre de prin anul 2000.Ea se datoreşte în principal virusului circo ce poate fi însoţit de viruşi de tip adeno, paramyxo, virusul varicelei sau virusul herpesului. Aceşti agenţi patogeni slăbesc sistemul imunitar al porumbeilor, astfel suprainfecţii cu agenţi de tip salmonella, coli, etc. fac ca în câteva ore păsările să cadă de pe picioare.
Simptome:
· Umflarea în pene
· Scăderea instinctului de zbor
· Fecale mucilaginoase
· Vomă
· Mortalitate 5-10 %
Profilaxie:
Datorită faptului că, din păcate încă nu există vaccin pentru această boală, trebuie acordată o atenţie sporită profilaxiei. Mai multe firme au produse speciale, destinate profilaxiei acestei boli, ce conţin proteine din zăr de lapte. Acestea au un efect benefic asupra sistemului imunitar al porumbeilor, mărind gradul de rezistenţă faţă de aceşti viruşi cu 10-40 %. Asemenea preparate sunt de exemplu Gamba Globin-T, K+K Eiweiss, Gamba-Immun, Adenosan.
Propunere de program profilactic pentru porumbei tineri
· Ziua de zbor: la prima adăpare ceai+electroliţi; la a doua adăpare –medicament,hrană: dietetică.
· A doua zi:la prima adăpare Avipharm; la a doua adăpare -medicament; seara pe hrană: Gamba Globin-T
· A treia zi:la prima adăpare Gervit-W; la a doua adăpare –Entrobac+eventual medicament; seara pe hrană:Gamba Globin-T
· A patra zi:la prima adăpare Tricogo; la a doua adăpare:apă curată; seara pe hrană Gamba Globin+Entrobac
· A cincia zi: la prima adăpare apă curată; la a doua adăpare: Blitzform
· A şasea zi: Avidress
· A şaptea zi: Full Speed
Medicaţie:
Alternativ câte o săptămână medicamente pentru: trichomonază, coccidioză – salmonela, coli – căi respiratorii, ornitoză.
Nume album:
Boli si Tratamente
Descriere album: 1) VIERMI INTESTINALI-porumbeii bolnavi au stare de somnolenta
-slabesc si nu mananca cu pofta
- dupa efectuarea tratamentului adecvat porumbeii devin mai vioi
2) COCCIDIOZA -puii din ou nu pot ciocni coaja si mor
-porumbeii maturi se manifesta prin stare de somnolenta
- la femele, se produce intarzierea ouatului
3) TRICOMONOZA -in partea din spate a gatului se vede o substanta de culoare alb branzos
-puii din cuib cer mancare tot timpul
-porumbeii bolnavi slabesc
- pe timpul noptii , cand porumbeii dorm se aud asa numite sforaituri
4) MICOPLASMOZA - in partea din spate a gatului se vede o substanta mucilaginoasa(muci in gat)
- gainat moale apatos
5) SALMONELOZA - gainat verde
- articulatiile incheieturilor se pot umfla si de aici apare schiopatatul
-pofta redusa de zbor
-lasarea aripilor (porumbei nu mai pot zbura de la sol)
6) PARAMIXOVIROZA(boala netratabila) - porumbeii virusati sucesc gatul
-diaree excesiva (gainat apatos)
7) VARIOLA -apar negi pe ochi , nari si picioare.Acesti negi se pot transforma in bube mari si foarte mari
- aceasta boala nu se trateaza decat cu unguente sau substante care sa usuce bubele
Cam astea ar fii principalele boli ale porumbeilor
1) VIERMI INTESTINALI - ASCACID (comprimate)- se da cate 1comprimat / porumbel
- SINGAL (comprimate)- 1 comprimat/ porumbel
- ROMBENDAZOL (comprimate) 1 comprimat / porumbel (acest medicament afecteaza penajul porumbeilor)
2) COCCIDIOZA - COCCISTOP (buvabil) - 1 ml / 1 l de apa
- SULFACOCCIDIN ( buvabil) -1 ml / 1 l apa
- SULFACOCCIROM (buvabil ) 1 ml / 1 l apa
- SULFACOCCIDIN ( comprimate ) 1 comprimat / 1 porumbel
3) TRICOMONOZA - FLAGELSTOP (buvabil) -1 plic (50g) / 2,5 l apa
-ENTEROGUARD (comprimate) - 1 sfert de comprimat / porumbel
- COLUMBOVIOFORT (comprimate) - 1 comprimat / porumbel
- FLAGYL uman (buvabil) - 7 ml / 1 l apa
4) SALMONELOZA, MICOPLASMOZA - DOXI-H pulbere (buvabil) - 1 g / 1 l apa
- ENROFLOXAROM (buvabil) - 5 ml / 1 l apa
- ENROFLOXACINA (buvabil) - 5 ml / 1 l apa
5) PARAMIXOVIROZA - ESTE BOALA NETRATABILA
Pentru a proteja porumbeii de aceasta boala in lunile ianuarie, februarie se face un vaccin subcutanat .
VACCIN - COLUMBOVAC (vaccin romanesc cu perioada de protejare de 6 luni. se face in ceafa, subcutanat ,
0,25ml / porumbel
- PARAMIXO NOBILIS ( vaccin olandez) -cu perioada de protejare de 1 an se face in ceafa, subcutanat,
0,25 ml / porumbel
ATENTIE!!
Inaintea administrarii vaccinului, porumbeii trebuie sa prezinte o stare de sanatate perfecta pentru a putea face receptia
cu vaccinul (a putea devenii imuni la boala).
Dupa administrarea vaccinului se pune in apa 1 aspirina / 2 l apa pentru a evita eventualii noduli care se pot forma la
Locul vaccinarii.
6) DIFTERO-VARIOLA - in cele mai multe cazuri se formeaza pe fond de slabire ( zboruri, perioada dupa boala,
avitaminoze)
VACCIN - COLUMBO DIV ( vaccin romanesc) - cu perioada de protejare de 6 luni acest vaccin se face prin
tamponare ( se zmulg 5-6 fulgi din pulpa piciorului, iar cu o bucata de vata se tamponeaza vaccinul In locul din care sau zmuls fulgii, daca locul se inroseste inseamna ca vaccinul a devenit receptiv, porumbelul a devenit imun la boala )
- LA SOTA (vaccin romanesc) cu perioada de 6 luni . Administrare ( vezi instructiunile vaccinului precedent).
[modifică]
Trimite mesajÎnapoiNu poți trimite un mesaj fără conținut!Nu este permisă folosirea de cod HTML in mesaje.Mesajul nu a fost trimis din motive de securitate. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Ati trimis prea multe mesaje in ultimul timp.A apărut o eroare în timpul trimiterii mesajului. Vă rog încercați din nou.Mesajul a fost trimis.
Tricomonoza
Tricomonoza, cea mai des intalinita boala la porumbeii voiajori. Este produsa de un parazit numit ” trichomonas gallinea “, care traieste in caile digestive ale porumbelului, in special in gat si gusa. Acest microorganism este foarte sensibil in mediul natural, rezistand doar cateva minute, aspect care ajuta la controlul acestei boli. Pasarile nu se pot contamina in crescatorie sau in mediul inconjurator ca si la alte boli, ci doar printr-un contact direct intre pasari (saliva sau lapte de gusa). Parantii sunt sursa cea mai importanta de contaminare, infectia fiind transmisa in momentul hranirii. Porumbeii se pot imbolnavii daca beau apa dintr-un adapator folosit de mai multi porumbei si prin contactul direct cu alti porumbei infectati.
Tricomonoza se depisteaza prin:
-prezenta unei cantitati mari de mucus fluid in gat, iar in cazurile acute in cavitatea gatului puncte galbene, mai des intalnite la pasarile tinere, aceseta avand o stare generala proasta
Tricomonoza la pui
-pozitia “pinguinului” dupa hranire si adapare, pasarile se
lasa pe spate pe coada si inghit mai greu
-penaj uscat din cauza caderii penajului inferior
-pasari de plub pasarile sunt grele la mana si nu intra in forma
-excremente apoase : inflamarea cailor digestive creeaza senzatie de sete, ducand la consum excesiv de apa
-excremente verzi : irtarea cailor digestive si reducerea cantitatii de hrana
-inflamarea gatului: mucus abundent si spumos de culoare deschisa spre gri
-impiedicarea functionarii gusei: gloirea intarziata a gusei si voma
Pentru tratarea tricomonozei se folosesc produse pe baza de ronidazol, metronidazol, dimetridazol. Produse existente pe piata: Ronidazol 10%, B.S., Belgamagix, Gambakokzid, Trichoplus, Trichocure, Spartrix, Flagelstop etc. Tratamentul complet dureaza 5 zile, iar solutia trebuie reinnoita in feicare zi. Porumbeii nu devin imuni la aceasta infectie, de aceea crescatorul trebuie sa actioneze preventiv, in timpul sezonului de concurs cand riscurile de infectie sunt mult mai mari se administreaza 1 2 zile la 3 saptamani, in alte perioade se administreaza innainte de imperechere si cand sunt hraniti puii.Pentru ca prevenirea este mai buna decat tratarea, se iau aceste masuri de precautie: intotdeauna se da apa curata si proaspata, nu lasatiporumbeii intarziati in crescatorie, decat dupa ce sunt tratati iar din cand in cand faceti un tratament preventiv.
Coccidioza
Coccidioza (eimerioza) nu este o boala foarte grava, si ca si in cazul tricomonozei, porumbeii au in organism mereu un numar de coccidii care nu ii afecteaza vizibil, dar care pot declansa boala sub influenta anumitor factori. Multi crescatori nu trateaza medicamentos coccidioza, deoarece este bine stiut ca aceasta poate fi tinuta in frau prin pastrarea unei crescatorii uscate. Este general valabil faptul ca un mare inamic al porumbeilor este umezeala.
Simptome de coccidioza:
-diaree (uneori hemoragica)
-slabire, apatie
-sete exagerata
-penaj mat, zburlit
-porumbeii maturi manifesta somnolenta
-la femele, se produce intarzierea ouatului
Porumbeii bolnavi elimina odata cu excrementele oochisti care sunt transmisi mai departe prin ciugulit. Iata de ce curatenia, gratarele de podea, hranirea exclusiv in hranitor si alte masuri de igiena in crescatorie sunt utile. Adapatorile se pun pe un suport ingust, si nu direct pe podea, pentru a limita la maxim posibilitatile porumbeilor de a murdari apa cu dejectii.
TRATAMENT:
Medicamentatie: Coccistop, BS, Amprol-plus.
Ornitoza
Ornitoza este o boala infectioasa cauzata de chlamydia. La pasarile tinere boala poate cauza pierderi insemnate.
Chlamydia este excretata cu dejectiile, in lichidul lacrimal, pe cioc si in laptele de gusa. Porumbeii se infecteaza respirand praf infectat cu agentul patogen, sau ingerand hrana sau apa infectata.
Simptome de Ornitoza:
-apatie
-lipsa poftei de mancare
-sete exagerata
-performante reduse in concursuri
-la unele pasari apare conjunctivita, lipirea pleoapelor
-inchiderea ochilor, sensibilitate la lumina
-lichid galbui pe nari
-infundarea narilor, respiratie cu ciocul deschis
-scarpinarea la cap
-stranut
Este o afectiune ce poate fi transmisa la om in anumite conditii.
TRATAMENT: Enrofloxacina, Ornichure, Tetraciclina, Baytril.
Micoplasmoza
Simptome:
· Producţii nazale abundente
· Lăcrimarea ochilor
· Conjunctivă înroşită
· Respiraţie îngreunată, cu efecte sonore de pufăit
· Scăderea instinctului de zbor, lipsa pudrajului
Transmitere:
Prin strănut, salivă sau particule de praf infectate din aer.
Terapie:· Cinci zile de tratament cu antibiotice, apoi cinci zile cu administrare de probiotice (Entrobac) în apa de băut.
· Se recomandă tratament cu produs combinat, eficient împotriva mai multor boli.
Profilaxie:
· Întărirea sistemului imunitar
· Asigurarea de aer proaspăt, curat şi fără praf; în voliera închisă se pulverizează o dată pe săptămână cu Bio-Air-Fresh.
Salmoneloza
Transmitere:
Prin materii fecale, producţii ale guşei („lapte de porumbel”),reproducere (ou infectat), precum şi prin dispersia în aer a materiilor fecale uscate infectate.
Simptome:
· Diaree (de culoare verzui, cu mucilagii, cu bule de gaze)
· Disfuncţii ale sistemului nervos
· Afecţiuni ale articulaţiilor (aripi spânzurate, şchiopătat)
· Ouă nefecundate
Terapie:
o Tratament cu antibiotice minim 10 zile, apoi administrare de probiotice (Entrobac) în apa de băut
o După această perioadă se poate vaccina efectivul (Colombovac paratyphus)
o Curăţirea sistematică a volierei, dezinfecţie; se recomandă pulverizarea cuiburilor şi a podelei cu produse dezinfectante bune absorbante ale umidităţii (Natural Schlagweiss)
o Se recomandă tratament cu produs combinat, eficient împotriva mai multor boli
Profilaxie:
· Cinci zile tratament cu antibiotice apoi administrare de probiotice în apa de băut+Multivitamine
· Administrare de preparate cu o reacţie chimică acidă în apa de băut, de ex.: sol. Paramyxosil, oţet din mere, extract de usturoi
· Administrarea regulată a unor preparate probiotice
· Consolidarea sistemului imunitar
Paramixoviroza
Contaminarea cu paramyxoviroza se produce prin contact direct, de pilda, in timpul transportului sau chiar in propria crescatorie, prin cohabitarea unor porumbei sanatosi cu porumbei bolnavi, prin ingerarea hranei sau ingurgitarea apei infectate cu virusurile existente in excretiile sau secretiile (salivare, nazale, bucale ) celor bolnavi, prin inspirarea aerului infectat cu virusuri expulzate la stranutul porumbeilor sau cu praful infectat si ridicat in aer; prin pasarile salbatice purtatoare pasive de virus, de oameni (ce au avut contact cu un porumbel bolnav ) prin incaltaminte, imbracaminte, sau maini; de asemenea, prin asternutul, ustensilele infectate etc.
Caile de patrundere a virusului in organismul porumbelului sunt: mucoasa nazala (nari), mucoasa conjunctivala (ochi), respectiv mucoasa bucala (gura). Agentul cauzal al paramixovirozei porumbeilor se prezinta sub trei forme: tulpini lentogene, adica putin agresive, care nu declanseaza boala, dar pot sa produca in organismul porumbelului o usoara reactie (exemplu tulpina La Sota, folosita la prepararea vaccinurilor ); tulpini mezogene, de virulenta medie, capabile sa declanseze boala si tulpini velogene, foarte virulente, care produc boala in forme grave si cu evolutie rapida. Cu cat tulpina infectata este mai virulenta, cu atat perioada de incubatie va fi mai scurta si evolutia bolii mai grava.
In ceea ce priveste organismul atacat, este clar ca daca acesta se afla in stare de perfecta sanatate, fortele sale de aparare sunt puternice si se vor impotrivi agresiunii virale. Daca insa intervin diferiti factori stresanti, debilitanti, precum diverse parazitoze (ectoparaziti sau endoparaziti), bacterioze sau doar oboseala, consecutiva unor solicitari mari la concursuri, a caror succesiune nu lasa timp de recuperare a potentialului fiziologic, sigur ca un asemenea organism va ceda mai repede atacului agresorului.
Uneori, dupa ce infectia s-a produs prin contact direct in timpul transportului, porumbelul revine acasa aparent sanatos, dar la 24 de ore sau 2-3 zile dupa aceea se constata tulburari nervoase, diaree etc. Explicatia consta in faptul ca infectarea unui organism obosit dupa efort, cu o tulpina de paramyxovirus velogena, a facut ca perioada de incubatie sa fie scurta. Dimpotriva, uneori nici nu se poate stabili exact momentul infectarii, probabil in urma unui transport sau a vizitei unui porumbel pripasit, ce au avut loc cu 3-4 saptamani in urma, cand porumbeii erau in repaos, boala izbucnind abia acum; deci probabil o tulpina mezogena, dar intervenind frigul, umezeala, marea naparlire (care solicita serios organismul), sau vreo boala intercurenta (paraziti intestinali, trichomonoza, coccidioza etc.) au contribuit la slabirea rezistentei organismului si declansarea bolii.
Uneori boala poate sa evolueze latent, subclinic; deci, la porumbelul infectat si chiar excretor de virus, nu apar manifestari de boala; eventual scade usor pofta de mancare, se observa pierderea formei sportive, fara alte semne. Evolutia poate fi acuta, cu sfarsit letal, in cateva zile sau subacuta, cu o perioada care se intinde pe cateva saptamani. Simptomele clinice apar dupa o perioada de incubatie de 3-4 zile sau mai mult (18-20 de zile), si se manifesta diferit si necaracteristic. Obisnuit, debuteaza printr-o usoara rinita (coriza) cu stranuturi, jetaj nazal nesemnificativ, cu tumefierea pleoapelor si lacrimare.
Daca se examineaza cavitatea bucala se poate observa o iritare a mucoasei faringiene Dupa ce virusul incepe sa se multiplice in organism si sa se difuzeze prin curentul sangvin in tot corpul, se constata afectarea starii generale a porumbelului; el devine trist, sta ghemuit, are penele zburlite si apar tulburari digestive, exprimate prin expulzarea fecalelor moi, la inceput diareice, apoase, apoi chiar cu strii de sange.
Concomitent cu diareea, apare o sete pronuntata (pasarea bolnava bea de 4-5 ori mai multa apa decat una sanatoasa) si se reduce pofta de mancare. Starea de abatere se accentueaza si survin si tulburari nervoase manifestate prin contractii ale muschilor gatului si capului, ale aripilor etc., mers ezitant, tulburari de echilibru; la un zgomot, o sperietura, pasarea incepe sa tremure, aceste contracturi se accentueaza si capul este dat pe spate (fig. nr. 5 opistotonus ) sau se produce o torsiune, rasucire a gatului si capului, intai partial, ca apoi treptat sa se produca o rasucire de 180° (fig. nr. 6 torticolis ); uneori apar miscari convulsive ale aripilor, o aripa sau alta se lasa in jos, atarna, se produc pareze care cu timpul se tranforma in paralizii uni- sau bilaterale, instalate la aripi sau picioare . Porumbeii nu mai pot zbura, dar nici nu pot sa mearga; miscarile devin necoordonate, epileptiforme.
Pasarea nu se poate hrani pentru ca neputand sa-si coordoneze miscarile, nu reuseste sa apuce grauntele pe care le-a vazut, si da cu ciocul alaturi. Alteori apar tulburari ale vederii, se observa si o decolorare a irisului, se pare ca urmare a afectarii nervului optic. Printre modificarile produse de virusul paramyxovirozei se mentioneaza si tulburarile de naparlire, care se observa daca boala evolueaza in perioada de crestere a noilor pene, acestea aparand ori prea lungi, ori prea scurte, filiforme, decolorate, cu urme de sange etc.
Uneori, boala evolueaza subclinic, lent, fara manifestari generale, dar cu instalarea tulburarilor nervoase. Ca urmare a diareei profuze, porumbeii se dezhidrateaza si mor prin epuizare, iar cei care supravietuiesc raman tarati, mai ales cu tulburari nervoase, purtatori si eliminatori de virus. De retinut ca porumbeii bolnavi de paramyxoviroza nu prezinta tulburari respiratorii ce se intalnesc la galinaceele bolnave de pseudopesta aviara. Sunt situatii in care se inregistreaza ameliorari si chiar vindecari clinice dupa 2 – 4 saptamani. In general, formele mai usoare (cu mici pareze, diarei ce trec de la sine etc. ) se constata catre sfarsitul evolutiei unui focar de boala, in care porumbeii au fost intre timp vaccinati si virusul si-a pierdut treptat din virulenta. Porumbeii vindecati raman multa vreme purtatori si eliminatori de virus. Prognosticul este favorabil in cazurile in care porumbeii bolnavi isi pastreaza pofta de mancare si, din contra, este grav la cei care nu mananca; prognosticul este insa rezervat la indivizii cu tulburari nervoase accentuate (paralizii ale aripilor, picioarelor). Porumbeii care au avut numai diaree se pot insanatosi, revenindu-si la normal in 4-5 saptamani; dupa intremare, in anul urmator pot fi incercati din nou la concursuri. Daca, totusi, la o triere ulterioara, se constata ca sunt slabi, cu tare evidente, vor fi eliminati. Cei care au avut tulburari nervoase mai usoare se pot remite, insanatosirea lor durand de la 6-8 saptamani la 3 luni. Acestia vor putea fi retinuti doar pentru reproductie, daca sunt de mare valoare sub raportul originii si al performantelor. Singura modalitate de aparare contra paramyxovirozei, si sigura in acelasi timp, o constituie vaccinarea. In cadrul imunoprofilaxiei active antiparamyxovirozei se folosesc mai multe vaccinuri: cu tulpina de virus al bolii de Newcastle sau cu virus al paramyxovirozei porumbeilor; cu virus inactivat, incorporat in emulsie uleioasa sau in apa apa; cu virus viu. Unele vaccinuri se inoculeaza subcutanat sau intramuscular alte vaccinuri se administreaza pe mucoasele conjunctivala si nazala sau in apa de baut, deci pe mucoasa digestiva.
Vaccinurile inactivate, uleioase sau hidrice, administrate pe cale parenterala (in injectii subcutanate sau intramusculare) se absorb lent, intra in torentul sangvin si confera o imunitate care se instaleaza in decurs de 15 -21 de zile, dar este de lunga durata, de 5 -6 sau chiar 12 luni, in functie de tulpina folosita pentru preparare, de varsta pasarilor etc. Porumbeii adulti, se vaccineaza cu vaccin inactivat, uleios „Paramixovacol”, „Nedevac” sau “Columbovac” prin administrare subcutanata in doza de 0,25 ml. Vaccinarea de rapel se face dupa 3 saptamani, iar intretinerea imunitatii se efectueaza din 6 in 6 luni, cu acelasi vaccin si in aceeasi doza, cu o singura inoculare.
Campaniile de vaccinari sunt prevazute in februarie-martie (astfel ca vaccinarile sa se faca cu circa 4 saptamani inainte de perioada de reproductie si apoi cea de concursuri) si in august-septembrie (inainte de a fi in plina desfasurare marea naparlire). La efectuarea vaccinurilor trebuie avut in vedere ca porumbeii sufera actiunea agresoare, stresanta, a mai multor factori care, impreuna, afecteaza rezistenta organismului: sperietura pricinuita de manipulari (prinderea, contentia etc.) si de prezenta unor persoane straine (personal care vaccineaza, ajutoarele etc.) introducerea in cos, socul intepaturii apoi inocularea vaccinului, adica patrunderea in organism a unui corp strain, care produce o reactie dureroasa locala, eventual urmata si de o reactie generala.
Pentru vaccinarea propriu-zisa, ajutorul apuca usor porumbelul, cu miscari blande, dar ferme, il contentioneaza intr-o mana, iar cu cealalta mana il tine de cap, acesta fiind orientat catre pieptul pasarii, ceea ce face ca gatul sa fie usor indoit si degajat. Locul de electie pentru inoculare este in partea dorsala a gatului, la limita dintre treimea mijlocie si inferioara a acestuia. Aici regiunea este mai bogata in tesut conjunctiv lax. Operatorul va indeparta usor penele si va apuca pielea intre degetul mare (police) si aratator(index) si o va ridica usor, formandu-se astfel un fel de buzunar in care se va injecta vaccinul incet, urmarind ca acul sa treaca prin piele cat mai perpendicular pe ea si intotdeauna de la cap spre coada. La inoculare, operatorul va avea grija sa nu traverseze pielea oblic, sa nu injecteze vaccinul intradermic si nici sa nu atinga cu varful acului muschii gatului. Daca vaccinul uleios este injectat intradermic, adica in grosimea pielii, la locul de inoculare se va produce o necroza a pielii sau un nodul in grosimea ei. Daca vor fi atinsi cu varful acului muschii gatului se va produce lezionarea lor. Se va forma in muschi un proces inflamator dureros, eventual si un nodul, care va obliga pasarea sa evite orice miscare a gatului. Din acelasi motiv nu se recomanda sa se faca vaccinarea in regiunea dintre umeri, chiar subcutanat. Aceeasi contraindicatie este si pentru injectarea vaccinului la ceafa, aproape de cap, unde este putin tesut conjunctiv lax si, deci, orice proces inflamator devine foarte dureros.
Dupa introducerea vaccinului, la locul de inoculare, se penseaza cu degetele pielea pentru a grabi inchiderea orificiului format de ac si se va masa usor locul pentru a ajuta difuzarea vaccinului intr-o zona cat mai larga, sub piele. Dupa inoculare, porumbeii nu vor fi lasati sa zboare, cum obisnuiesc unii crescatori sa faca; porumbeii vor fi reintrodusi in cosurile lor, dusi in voliere si tinuti inchisi cateva zile. Acul de injectie se va schimba cel putin la fiecare crescatorie. Intr-o colonie in care a aparut deja boala, acul se va schimba la fiecare porumbel. Unii specialisti recomanda “administrarea vaccinului inactivat prin injectarea lui pe cale intramusculara, atragand atentia ca aceasta trebuie facuta cu deosebita grija”. Vaccinul se inoculeaza in muschii pieptului, la un centimetru de carena sternala si aproximativ la mijlocul lungimii sale. Se va folosi obligatoriu un ac subtire si lung (25 mm lungime si 6-7/10 diametru ), care se va introduce destul de adanc in muschi (cel putin 2cm). Dupa inoculare, locul se maseaza energic pentru a imprastia vaccinul intre fibrele musculare si a opri neintarziat mica hemoragie intotdeauna posibila, prin lezionarea vreunui vas capilar. Acelasi autor recomanda folosirea unei seringi (pentru insulina) gradata fin, deci foarte precisa . Puii si tineretul columbar se vor vaccina cand ajung la varsta de 3 saptamani, (de necesitate se pot vaccina si pui mai mici ) cu vaccin viu Newvac La Sota liofilizat si reconstituit, administrat pe cale oculonazala, instilandu-se fiecarui porumbel 4 picaturi (cate o picatura in fiecare ochi si nara). Daca in timpul instilarii cu picatorul s-a observat ca picatura de vaccin nu a intrat in sacul conjunctival sau nu a fost aspirata pe nara, deci a alunecat, se va pune alta din nou, fara teama de supradozare.
Cunoscand ca porumbelul este mai rezistent decat puiul de gaina, doza pentru porumbel este egala cu 5 doze pentru puiul de gaina; ca atare la reconstituirea vaccinului La Sota, cu numarul de doze de pui-gaina, inscris pe eticheta flaconului, se va adauga diluant de 5 ori mai putin decat este prevazut pentru puii de gaina. De pilda, un flacon de vaccin cu 200 doze pentru pui de gaina, revine pentru 40 porumbei; deci, se va adauga lichid diluant pentru 40 de doze, pornind de la urmatorul calcul: o doza porumbel= 4-5 picaturi; 1 ml diluant are 20 picaturi, respectiv 4 doze de porumbel. Deci, pentru 40 de porumbei se vor adauga 10 ml de diluant.
La tineret, dupa prima vaccinare efectuata prin instilatie oculonazala cu vaccin La Sota, se va face vaccinarea de rapel cu vaccin inactivat, la varsta de 6 saptamani (adica dupa 3 saptamani de la vaccinarea oculonazala) si urmatoarea, la varsta de 10-12 saptamani (deci la un interval de 4-6 saptamani de la precedenta). Vaccinul inactivat se administreaza exact ca la adulti, in injectii subcutanate, in doze de 0,20 ml, in regiunea dorsala a gatului la limita dintre treimea mijlocie si inferioara a gatului. intretinerea imunitatii se face in continuare la fel ca la adulti, cate o vaccinare din 6 in 6 luni, in cadrul campaniilor de vaccinari obligatorii. Este singura cale de aparare contra infectiei cu paramyxovirus, tinand seama de circulatia destul de mare a porumbeilor (antrenamente, concursuri, expozitii in tara si strainatate etc.), contaminarea facandu-se mai ales in timpul sezonului de zboruri. Infectia nu poate fi eradicata atata timp cat raman rezervoare de virus: porumbei domestici nevaccinati, pasari salbatice etc. In general, vaccinul administrat corect nu da complicatii, iar accidentele sunt extrem de rare. Vaccinul viu La Sota nu produce modificari in starea generala a porumbelului. Uneori insa se pot observa, a doua zi dupa vaccinare usoare conjunctivite sau mai ales rinite (corize), trecatoare.
La administrarea vaccinurilor inactivate se constata a doua zi dupa inoculare o reactie generala exprimata prin stare de tristete (abatere) care insa dureaza 24-48 ore. La injectarea subcutanata a vaccinului uleios uneori la locul de inoculare se formeaza, printr-o reactie inflamatorie cu necroza, un granulom, care in timp se reduce putin, ramanand totusi un nodul fibros; dupa cateva saptamani, acesta se enucleaza spontan; alteori, printr-o simpla incizie a pielii, se elimina. Formarea nodulului constituie un semn ca antigenul viral nu s-a resorbit in totalitate si formarea anticorpilor este mai slaba. Acesti noduli pot fi atribuiti: a) naturii adjuvantilor uleiosi sau altor substante prezente in vaccin; b) unor greseli de tehnica de lucru (injectarea intradermica, injectarea cu lezionarea superficiala a muschilor gatului); c)lipsei de sterilizare a acelor de injectie, prilej cu care se pot inocula stafilococi, colibacili, bacterii piogene etc.; d) prezentei agentilor patogeni ai trichomonozei, a infectiei cu herpesvirus etc. in organismul porumbeilor, care se pot reactiva.
Accidentele postvaccinale sunt destul de rare. Cele mortale se produc fie din cauza unui stop cardiac, ca urmare a fricii puternice la unii porumbei prea emotivi, fie ca urmare a patrunderii intamplatoare a acului de injectie intr-un vas de sange si a injectarii unei cantitati mici de vaccin uleios care intra in torentul sangvin si produce o embolie urmata de sincopa cardiaca. Alteori unii porumbei pot sa moara a 2-a, a 3-a zi de la vaccinare; aceasta se intampla la indivizii cu afectiuni grave ale ficatului (degenerescenta), rinichilor (nefrita) declansate ca urmare a actiunilor stresante mai sus aratate. Din pacate, asemenea afectiuni se intalnesc la porumbei, mari performeri, la care organismul a fost solicitat deseori la maximum si care, pentru a face fata eforturilor, au consumat prea multe leguminoase. Se intalnesc destul de rar socuri anafilactice, sensibilizare provocata de o vaccinare precedenta.
Pentru a preveni complicatiile, necazurile post-vaccinale, se recomanda, inainte de a efectua vaccinarile in crescatorie, sa se verifice starea de sanatate a porumbeilor, prin examene de laborator si intregul efectiv va fi supus unor tratamente de rutina: deparazitare (daca este cazul), dehelmentizare, antitrichomonozic, contra coccidiozei etc. inainte de vaccinare, daca se constata un microbism de adapost mai accentuat, se pot administra, in apa de baut, timp de 3-5 zile, antibiotice. Daca aceste tratamente nu s-au facut de curand, cel putin tratamentul contra trichomonozei se face cu 3 zile inainte si 3 zile dupa vaccinare. Pentru a preveni socul anafilactic si a atenua socul emotiv se va administra, in ziua vaccinarii si a 2-a zi dupa vaccinare, aspirina in apa de baut, in doza de un comprimat la 1 litru de apa. In perioada prevaccinala si 2-3 zile dupa vaccinare, se vor administra complex vitaminic, in special vitaminele C si complex B (drojdie de bere) si saruri minerale.
Boala porumbeilor tineri
Această boală complexă a fost semnalată în zona ţării noastre de prin anul 2000.Ea se datoreşte în principal virusului circo ce poate fi însoţit de viruşi de tip adeno, paramyxo, virusul varicelei sau virusul herpesului. Aceşti agenţi patogeni slăbesc sistemul imunitar al porumbeilor, astfel suprainfecţii cu agenţi de tip salmonella, coli, etc. fac ca în câteva ore păsările să cadă de pe picioare.
Simptome:
· Umflarea în pene
· Scăderea instinctului de zbor
· Fecale mucilaginoase
· Vomă
· Mortalitate 5-10 %
Profilaxie:
Datorită faptului că, din păcate încă nu există vaccin pentru această boală, trebuie acordată o atenţie sporită profilaxiei. Mai multe firme au produse speciale, destinate profilaxiei acestei boli, ce conţin proteine din zăr de lapte. Acestea au un efect benefic asupra sistemului imunitar al porumbeilor, mărind gradul de rezistenţă faţă de aceşti viruşi cu 10-40 %. Asemenea preparate sunt de exemplu Gamba Globin-T, K+K Eiweiss, Gamba-Immun, Adenosan.
Propunere de program profilactic pentru porumbei tineri
· Ziua de zbor: la prima adăpare ceai+electroliţi; la a doua adăpare –medicament,hrană: dietetică.
· A doua zi:la prima adăpare Avipharm; la a doua adăpare -medicament; seara pe hrană: Gamba Globin-T
· A treia zi:la prima adăpare Gervit-W; la a doua adăpare –Entrobac+eventual medicament; seara pe hrană:Gamba Globin-T
· A patra zi:la prima adăpare Tricogo; la a doua adăpare:apă curată; seara pe hrană Gamba Globin+Entrobac
· A cincia zi: la prima adăpare apă curată; la a doua adăpare: Blitzform
· A şasea zi: Avidress
· A şaptea zi: Full Speed
Medicaţie:
Alternativ câte o săptămână medicamente pentru: trichomonază, coccidioză – salmonela, coli – căi respiratorii, ornitoză.
Share on facebook Share on twitter Share on email Share on gmail More Sharing Services
Orice columbofil începător şi chiar avansat, trebuie să-şi procure în volierele sale cel puţin 2-3 perechi dintr-o rasă
O familie de păsări care şi-a dovedit valoarea, care a câştigat şi reprodus generaţii întregi de campioni, ar trebui să conţină de ambele părţi ale arborelui genealogic zburători şi reproducători care au confirmat. Aceştia ar trebui selecţionaţi şi reproduşi numai pentru performanţă. Trebuie să aibă în spate o întreagă istorie de succese continue în cadrul competiţiilor majore. O astfel de familie, supusă unui management adecvat, va continua şirul victoriilor şi pentru noul proprietar. 3-5 perechi din aceste linii valoroase, împerecheate corespunzător, sub îndrumarea vânzătorului, ar trebui să fie tot ce aveţi nevoie ca să începeţi cu dreptul şi să fiţi competitivi în zona dvs.
Nu sunteţi în căutarea unui crescător care deţine doar câteva perechi de top la matcă şi care reproduc bine, dar ai căror pui nu sunt productivi. Din clipa în care reproducătorii cheie nu mai sunt, dispare şi succesul acelui crescător. Dvs. sunteţi în căutarea unor exemplare care să vă aducă rezultate bune cu fiecare generaţie reprodusă şi din aceeaşi linie. Este bine să urmaţi sfatul vânzătorului referitor la împerecherea păsărilor cumpărate de la el. Nimeni nu-i cunoaşte păsările mai bine decât el însuşi. El a obţinut rezultatele pe care şi dvs. le doriţi.
În concluzie, trebuie să vă decideţi asupra tipului de pasăre de care aveţi nevoie pentru a fi competitiv. Reţineţi că numele ori suşele nu sunt importante, doar rezultatele contează. Trebuie să găsiţi un crescător cinstit, cu o reputaţie şi rezultate excelente în acest sport (în ultimii 7-10 ani), care este dispus să vândă porumbei din liniile care lui i-au adus rezultate şi care provin dintr-o familie care a reprodus generaţii întregi de învingători.
“Pare uşor şi, într-adevăr, chiar aşa este”, însă mulţi crescători se zăpăcesc şi, uneori, devin confuzi atunci când sunt în căutare de noi reproducători pentru a-şi îmbunătăţi lotul.
Staţi departe de aşa-zişii “experţi” din clubul dvs., care vă oferă păsări cadou sau ieftine, şi de toată experienţa şi sfaturile lor măreţe. N-au fost în stare să câştige o diplomă în ultimii 5-10 ani, însă au păsări extraordinare şi toate scuzele din lume care să justifice de ce nu câştigă. Nu vor face altceva decât să vă coboare la nivelul lor, adică în coada clasamentului. La începutul acestui articol, am afirmat că trebuie să vă faceţi temele. Uitaţi-vă cu atenţie la aceşti aşa-zişi “experţi” care vor să vă ajute. Dacă nu sunt tot timpul în primii 10% pe lista clasamentului, nu aveţi nevoie de păsările sau de sfatul lor, oricât de convingători ar părea sau oricât de ieftin sau bun ar fi târgul pe care vi-l propun. Costă mai mult să reproduci şi să antrenezi un porumbel prost decât unul bun! Rezultatele sunt întotdeauna aceleaşi: dezamăgire şi cheltuieli. La fel se întâmplă şi cu sfaturile proaste.
Nu toate reclamele sunt cinstite, de încredere, corecte sau informative cum ar trebui. Aveţi nevoie de o crescătorie performantă ca sursă de porumbei. Dacă reclamele prezintă campioni, clasări numeroase, “premii la nivel naţional” etc., atunci vânzătorul ar trebui să vă poată pune la dispoziţie materiale şi documente care să-i susţină afirmaţiile şi realizările, precum şi referinţe de la alte persoane care au obţinut rezultate bune cu păsările sale. Competiţia din care a făcut parte şi rezultatele trebuie să fi fost obţinute atât în cluburi, cât şi în cadrul unor zone puternice.
Staţi departe de aşa-zişii “columbicultori”. Revistele sunt pline de aşa ceva. Fac reclamă unor păsări faimoase (de obicei, cu origini străine) prin intermediul pedigreelor. Studiaţi pedigreeul şi veţi observa câteva generaţii de porumbei nezburaţi, care nu şi-au dovedit valoarea în concursuri. Porumbelul voiajor trebuie să posede o busolă, instinctul de întoarcere acasă şi capacitatea de a naviga, împreună cu dorinţa, inteligenţa şi motivaţia de a-şi continua drumul în cursele lungi şi dure. Crescătoriile performante reproduc porumbei pentru aceste calităţi. Crescătoriile cu pedigree nu pot face acest lucru deoarece pedigreele nu zboară, nu se pot întoarce acasă sau naviga. Aceste hârtii arată bine, sunt estetice, la fel ca păsările pe care le reprezintă. Totuşi, cursele cu porumbei voiajori nu sunt concursuri de frumuseţe sau de evaluare a strămoşilor.
Dar ce spuneţi de acel “porumbel AS la nivel naţional al Olandei” sau de acea “pasăre campioană pe toată Belgia sau Anglia”? Cu siguranţă aceste exemplare au strămoşi cu performanţe şi rezultate. Totuşi, uitaţi-vă la “distanţele” pe care aceste păsări au obţinut faimoasele recorduri. Majoritatea, dacă nu toate, sunt sub 160 km. În reclamele care se fac acestor păsări, de multe ori nu veţi vedea distanţele concursurilor, doar numărul de premii sau clasări. Distanţele nu sunt trecute cu bună ştiinţă. Oare câte curse în ţara asta se ţin de la o distanţă sub 160 km? Reţineţi că sunteţi în căutarea unei familii de porumbei care să fie competitivă în zona dvs., capabilă să zboare cu succes de la toate distanţele unde clubul organizează lansări. Ca atare, procurarea a 2 campioni naţionali dintr-o altă ţară şi împerecherea lor, sau împerecherea puilor sau nepoţilor lor, este doar reproducţie experimentală, ce implică un cost ridicat şi riscuri enorme din partea cumpărătorului.
Crescătoria noastră a dat întotdeauna acelaşi sfat şi a urmat acelaşi principiu: dacă zbori în Olanda, cumpără păsări care şi-au demonstrat valoarea în Olanda. Dacă zbori în Belgia, Anglia sau Statele Unite, cumpără porumbei care s-au dovedit valoroşi în ţara unde tu însuţi vei concura.
Nu vă apropiaţi de crescătoriile care fac reclamă unei noi familii de păsări în fiecare an. În ultimii 3-4 ani, acestea au adus păsări noi. În fiecare an, această “nouă familie” este cea mai bună şi “singura cale de a câştiga”. Apoi, anul următor, aceeaşi crescătorie face aceleaşi afirmaţii cu privire la o familie diferită. Nu credeţi că singurul lor scop este doar să vândă porumbei?
Licitaţiile sunt evenimente unde se cheltuiesc foarte mulţi bani, dar şi o sursă bogată de porumbei. Puteţi vizita multe crescătorii ai căror proprietari vă vor arăta păsări care i-au costat sume imense de bani. Una l-a costat 2,000$, alta 1,500$ etc. Crescătorul e foarte mândru de achiziţiile sale şi după fiecare licitaţie se întoarce acasă cu încă un exemplar costisitor. E fericit, la fel şi vânzătorul. Însă nu deţine o familie de păsări, ci doar un amalgam de achiziţii la preţ ridicat, majoritatea neconfirmând ca zburători sau reproducători.
Dvs. trebuie să urmăriţi acele crescătorii care pot să vă arate păsări ce au câştigat sume mari de bani ori multe clasări şi diplome (pasărea aceasta a câştigat 2,500$ într-o cursă importantă etc.). Căutaţi rezultatele de top. Nu trebuie să vă lăsaţi impresionaţi de cât a costat o pasăre, ci de rezultatele sale la zbor sau de premiile în bani câştigate. Interesul dvs. nu e să scoateţi bani din buzunar, ci să băgaţi bani în portofel. Faceţi o investiţie şi trebuie să aveţi un profit. Nu trebuie să fie neapărat bani, însă trebuie să aveţi o recompensă. Vreţi să fiţi fericit în ziua licitaţiei sau în ziua concursului?
Mai devreme, am spus că numele şi suşele nu sunt importante, ci numai rezultatele pe care le doriţi. Nu cădeţi în acea capcană de a vă bate prea mult capul cu anumite familii de păsări. Există unii crescători ale căror decizii de cumpărare sunt influenţate de anumite nume. Crescătoriile performante reproduc pentru rezultat, numele familiei sau al suşei nu are importanţă pentru ele. Când vă limitaţi opţiunile la anumite suşe, vă diminuaţi şansele de succes. Totodată, acest lucru se aplică şi în cazul crescătorilor care reproduc ori selectează păsări după anumite aspecte exterioare: aripă, spate, conformaţie, talie, penaj, ochi şi culoare. Nu există nici o calitate care să evalueze abilitatea păsării, la fel cum nu există nici o persoană care să posede abilitatea de “evaluator profesionist”. Cei care profesează această abilitate au făcut mai mult rău decât bine sportului columbofil. Ar trebui să le fie ruşine de ei înşişi că v-au răpit timpul şi banii pentru serviciile lor necalificate.
Duceţi-vă întotdeauna la crescătorul sau sursa originală pentru a achiziţiona păsări. Acel crescător îşi riscă reputaţia, onestitatea, integritatea şi numele păsărilor dacă vă păcăleşte. De obicei, vă va oferi o selecţie mai bună şi un târg pe măsură. E posibil ca acel crescător care vă oferă a doua sau a treia generaţie de păsări dintr-o crescătorie de top să nu fie chiar aşa de cinstit. E posibil să nu achiziţionaţi ceea ce aţi plătit. Ceea ce încercăm să spunem, într-o manieră frumoasă, e că există foarte mulţi escroci în acest sport, care se pun într-o lumină proastă pe ei înşişi şi păsările lor. Nu veţi întâmpina o astfel de problemă dacă procuraţi păsările de la crescătorul sau columbicultorul original.
Se înţelege că va trebui să faceţi o investiţie ca să obţineţi aceste păsări. Aşteptaţi-vă să plătiţi un preţ corect. Veţi beneficia de anii de experienţă, de reproducţia selectivă, de selecţia drastică şi, probabil, de sumele mari de bani cheltuite de acel crescător pentru a obţine succesul. În unele cazuri, vânzătorul îşi petrece întreaga viaţă muncind şi dedicându-se păsărilor şi reputaţiei sale. Îşi cunoaşte păsările, aşa că lăsaţi-l pe el să aleagă pentru dvs. şi să vă sfătuiască în privinţa împerecherilor. Împerecheaţi-le între ele timp de cel puţin 2-3 ani. Nu le încrucişaţi cu alte păsări. Puteţi distruge o viaţă întreagă de muncă într-un singur sezon de împerechere sau reproducţie. Rugaţi-l să vă aleagă 6-10 păsări. Preţurile vor diferi de la un crescător la altul. Ar trebui să varieze între 50$ şi 300$ bucata, pentru păsări cu vârste cuprinse între 30 de zile şi 1 an. Reproducătorii care au confirmat şi păsările care au înregistrat recorduri la zbor sunt mult mai scumpe. Dacă vreţi să obţineţi porumbei din linii dovedite, achiziţionaţi fraţi sau surori cu zburătorii de top. Dacă acele păsări au reprodus mai multe generaţii de campioni, acea linie va da rezultate şi în cazul dvs.
Fiţi răbdători! Păstraţi-vă mintea limpede! Cumpăraţi pe baza informaţiilor şi a rezultatelor, nu a sentimentelor şi a reclamelor fanteziste! Faceţi-vă temele înainte de a vă investi banii şi veţi culege roadele!
binecunoscută, care a dat rezultate şi De
Afectiunea
De multe ori acest aspect este neglijat de multi crescatori de animale si spun asta gândind
ca acest aspect este valabil pentru toate categoriile de animale care ne inconjoara.
Indiferent ca avem grija de porumbei , de câini , pisici sau orice alte vietati ,afectiunea
este unul din factorii principali care creeaza o legatura puternica intre om si animalul sau.
De asemenea grija fata de puii lor si dragostea faţă de partenerul de viaţă sunt factorii care determină intoarcerea cu repeziciune "acasa".
In adolescenta citeam cu sufletul la gura cartea "Lassie se intoarce acasa" si ma uimea puterea de a lupta cu toate vicistitudinile vremii ,cu obstacolele naturii si chiar cu răutatea oamenilor ,în dorinţa de neoprit de a se întoarce acasa a acelui câine din rasa Collie .(se spune ca este rasa cea mai inteligenta).
Si exemplele ar putea continua cu "cloţa" (closca) bunicului de la Corabia, când ,copil de trei ani fiind si fara prea multa minte, m-am apropiat de puisorii ei galbeni si pufosi, nerezistând ispitei si am luat unul in mâna, în momentul urmator cloţa a fost urcata pe capul meu (desi era legata de picior cu o sfoara si priponita de un ţarus) ciocnid nervoasa ,cu râvna în capusorul meu.
Norocul meu a fost ca tatamare era prin apropiere si a intervenit rapid luandu-mi puiul din mâna si gonind cloţa la timp .
La capitolul "dragostea faţa de partenerul de viata" nu cred ca mai sunt necesare exemple ,gândiţi-va doar la dumneavoastra personal ce lucruri nebunesti aţi face (sau aţi facut) atunci cand este vorba de cealalta jumatate.
Zilele trecute am fost sunat de un crescator din zona Tr. Severin ,care era foarte suparat
si indignat ca desi a achiziţionat porumbei(si pui) de valoare din Serbia ,acestia îi dispar
pur si simplu , zbora si nu se mai întorc.
Mie mi se pare un lucru normal ce i se-ntâmpla, atâta timp cât nu sunt îvataţi sa "iubeasca" noua casa si nu au nici un pic de afecţiune pentru noul stapân .
Afecţiunea trebuie sa fie reciproca si se cladeste in timp, începând de când au iesit din ou
si continuând permanent.
multe ori am spus: „daca maine m-as apuca de porumbei as face-o altfel!” Da, dar cum, nu …?! Iata un mod de a gandi debutul in columbofilie! O fi bun, o fi rau, ramane ca tu, cititorule, sa decizi.
Sa ne punem, deci, in pielea unuia care incepe acum si nu a mai avut contact niciodata cu mediul columbofil. Trebuie, insa, sa recunosc, inainte de toate, ca eu nu am fost niciodata in aceasta piele, caci practic m-am nascut printre porumbeii tatalui meu.
Pentru inceput sa incercam sa ne lamurim ce este columbofilia. Stiti ce este?! Veti spune, poate: un sport, o pasiune, pasiunea noastra. Da asa este, dar totusi eu va spun ca, pe langa toate acestea, daca vrem sa avem succes, atunci columbofilia este (trebuie vazuta ca) un sistem.
Stiti ce spune Ludwing von Bertalamffy, autorul teoriei sistemelor, ca este un sistem? Un sistem este un ansamblu de elemente aflate in interactiune si interdependenta, organizate ierarhic si care converg spre realizarea unei finalitati comune. Orice influenta suferita de un element al sistemului se rasfrange asupra intregului sistem si implicit a realizarii finalitatii. Prin urmare, pentru a atinge scopul pe care ni-l propunem trebuie sa avem in vedere toate elementele sistemului, precum si modul in care ele interactioneaza.
In aceste conditii este sau nu columbofilia un sistem? Si daca columbofilia este un sistem, care sunt elementele si care este scopul ei? In continuare am sa incerc sa demonstrez, si sper ca asta sa ajute …, ca acest sport, aceasta pasiune a noastra este cu adevarat un sistem, trebuie vazuta, gandita ca un sistem!
Sa incepem cu scopul. Fiecare dintre noi este liber sa-si stabileasca propriul scop pentru care creste porumbei, dar daca acesta este acela de a face performanta, atunci sa ducem rationamentul nostru mai departe.
Prin urmare, care sunt elementele sistemului numit columbofilie? Cred ca nu surprind pe nimeni daca in aceasta categorie voi introduce urmatoarele trei elemente, puse, cred eu, intr-o ordine ierarhica corecta, fireasca, de altfel: crescatorul, porumbelul si cotetul.
Da, in opinia mea, cel mai important element al sistemului columbofilie, este crescatorul si sper sa intelegem si de ce. De altfel, este forte simplu de observat de ce: crescatorul poate face porumbelul si cotetul, invers nu.
Asadar, incepatorule, caci pentru tine am promis sa scriu, ca sa devii campion mai intai trebuie sa fii ucenic, ca sa devii maestru trebuie sa fii prima data invatacel, ca sa devii profesor este necesar sa fi fost mai inainte elev. Si acum veti spune poate: bine, bine …, dar eu vreau sa fiu ucenic, dar cui, cine ma poate invata … si, mai presus de toate, cine vrea sa ma invete?
Poti fi ucenic multora: mediului columbofil, unui columbofil experimentat, cartilor, porumbeilor si nu in ultimul rand propriul tau ucenic.
Ucenicul mediului columbofil?!
Da, mergi la club, frecventeaza sedintele, imbarcarile, desigilarile, expozitiile, banchetele, fii atent, asculta … si mai presus de toate judeca ce auzi, cunoaste oameni. Daca faci asta, vei intelege mai intai de toate partile tehnice ale sportului, care nu sunt de neglijat, vei observa mentalitati, te vei imprieteni cu oameni, vei vedea cum gandesc cei care sunt in frunte si cei care sunt la coada. Tu unde vrei sa fii?
Ucenicul unui columbofil experimentat?!
Odata un profesor al meu mi-a spus: „Marian, nu fi rau si de la cel care nu stie ai ceva de invatat! De la el, trebuie sa inveti cum sa nu faci.” Poate ca avea dreptate, dar eu am vrut totdeauna sa invat de la cei mai buni, fie ca am „furat” invatatura lor, fie ca s-au oferit ei sa ma invete.
Asadar, vreau sa spun ca toti iti vor da sfaturi, ramane ca tu sa vezi care sunt cele mai bune si pe cine sa cauti pe mai departe ca sa afli raspunsul la intrebarile ce te framanta. Incearca sa asculti pe cei mai buni, cei care sunt primi in clasamente, incearca sa mergi la ei acasa, sa le vezi porumbeii si cotetul, intreaba-i, cauta-le raspunsurile, „fura-le” ideile, dar nu le aplica fara a le gasi logica care le sta la baza, caci chiar si cei mai buni pot gresi.
Asculta de la toti, dar tinde sa fii doar ca cei din top. Nu te lasa selectat de „profesori”, selecteaza-ti tu maestrii, mai buni si mai buni … mereu mai buni. Insa, atentie, e foarte important sa nu-ti faci chip cioplit, invata de la cei cu experienta, nu-i urma orbeste, pana la urma nimeni nu e responsabil de esecurile tale, cum de altfel nici de succese.
Ucenicul cartilor?!
Este important sa citesti. Cartile, de obicei, sunt scrise de oameni care au si vor sa spuna ceva. Cauta sa vezi ce au de spus, citeste tot mai mult, despre acelasi subiect din mai multe surse daca e posibil, dar totdeauna sa nu inchizi articolul sau cartea fara a gasi ideea care sta la baza sa.
Ucenicul porumbeilor?!
Veti spune: cum adica, ce ma poate invata un porumbel? Foarte multe! Un porumbel iti poate spune ce ii trebuie, ce nu ii trebuie, daca se simte bine sau nu … Urmareste porumbeii tai, analizeaza-i si trage concluzii, urmareste porumbeii altora, urmareste comportamentul porumbeilor unui campion inainte de ziua imbarcarii, iarna, toamna, ori de cate ori ai ocazia …
Propriul tau ucenic?!
Cineva spunea odata: „inteleptul invata din greselile altora, desteptul din greselile sale, iar prostul niciodata!” Din pacate pe lumea asta sunt prea putini intelepti si prea multi din ultima categorie, tu incearca sa fii cel putin un destept, invata din victoriile, dar si din infrangerile tale.
Am sa va povestesc ceva. Acum cativa ani, cand eram si nu prea un concurent luat in seama de adversari, am facut un concurs de fond de exceptie (era primul din anul acela, an in care desi am inceput cu 14 porumbei in lotul de concurs am dus patru in expozitia nationala la fond si fond palmares) si un cunoscut pe atunci, un bun amic acum, m-a intrebat: „dar stii de ce au venit asa porumbeii?” Ei, daca la o asemenea intrebare vei raspunde afirmativ, atunci si numai atunci… esti crescator, daca nu … esti doar un norocos. Dar cat crezi ca va tine norocul? In sportul columbofil, ca de altfel in viata, norocul vine pe nesimtite si pleaca tot la fel, daca nu stii sa ti-l construiesti prin munca vei fi mereu la coada listei.
Eu iti propun sa devii crescator, fiind simultan ucenicul celor cinci de mai sus, deci printr-o munca asidua. Cauta mai intai sa devii crescator bun si vei ajunge si un concurent bun, invers drumul poate duce numai la victorii de moment, efemere, in esenta.
Ce inseamna sa fii crescator? Hmmmmmmm … daca as stii si eu raspunsul complet ce bine ar fi …(!!), insa am sa va raspund, pe masura priceperii mele de acum.
Inseamna, mai intai de toate sa-ti iubesti pasarile, apoi sa recunosti stare de sanatate si starea de boala a pasarilor, sa stii ce trebuie sa faci ca sa le mentii sanatoase sau sa le tratezi, dupa caz si, doar mai apoi, sa stii sa le imperechezi pentru ati atinge scopul, sa stii sa le alimentezi si, mai pe urma, sa inveti sa le pregatesti pentru concurs si sa le recuperezi dupa concurs. Inseamna sa fii cumpatat in tot ce faci, caci: „ce e prea mult dauneaza, dar si ce e prea putin e degeaba” si, in alta ordine de ideii „ce e destul pentru unul, pentru altul poate fi prea mult sau pentru altul prea putin”.
Spuneam ca cel de al doilea element al sistemului numit columbofilie este porumbelul, deci sa ne ocupam si de acest aspect.
Aici cred ca ar fi cazul sa raspundem la cateva intrebari:
- Cu ce fel de porumbei sa incepem?
- De la cine sa luam porumbei?
- Ce porumbei sa cumparam?
- Ce sa facem cu porumbeii cumparati?
Sa raspundem pe rand:
Cu ce fel de porumbei sa incepem?
La aceasta intrebare am auzit destul de des doua tipuri de raspuns:
primul, mai rar intalnit la nivel declarativ, dar mai des pus in practica pentru ca este mai ieftin pe termen scurt (nu si pe termen lung, cum lesne se poate intelege): incepatorul poate debuta cu pasari de mana a doua, deci pasari fara origine si performanta, ca nu consta mult si el oricum ar strica pasarile bune, nu ar stii ce sa faca cu ele; al doilea, mai frecvent la nivel declarativ, dar mai rar pus in practica, datorita costurilor mai mari pe termen scurt: incepatorul sa debuteze cu pasari de cea mai buna calitate.
Cel care a citit cu atentie pana acum, sigur, intuieste ca eu sunt adeptul celei de a doua situatii: incepeti cu pasari bune pentru ca numai de la ele puteti invata ce nevoi au pasarile de concurs. Cel slab, porumbelul slab, daca rateaza concursul, nu rateaza ca nu l-ai pregatit tu cum se cuvine, ci rateaza pentru ca nu e in stare sa claseze. Deci, cum vei stii tu unde ai gresit, cum poti fi ucenicul unor pasari care nu sunt de calitate si sa vrei sa ajungi in top?!
Pe de alta parte, daca iti iei pasari de slaba calitate munca ta nu va fi rasplatita la justa valoare. Raspunsul pe care ele il vor da nu va fi unul pe masura asteptarilor tale si, asa, vei fi supus mai mult deceptiilor. Insa, daca ai in cotet pasari de buna calitate ele te vor ajuta, iti vor da incredere in tine, iti vor rasplati eforturile, chiar si cele pe care tu le vei pune in practica pe baze pur empirice, adica pornind de la observatiile tale concrete, fara a astepta informatia de la nu stiu cine. Incearca, experimenteaza si ai sa vezi ca acele victorii realizate pe baza analizelor tale vor fi si mai mult savurate.
De la cine sa luam porumbei?
Fireste ca de la cei mai buni. Dar cine sunt cei mai buni? Raspunsul la aceasta intrebare este delicat, caci am putea sa o gandim si asa: „Cine sunt cei mai buni de la care putem sa luam noi pasari?” sau „Cine sunt cei mai buni de la care se merita sa luam noi pasari?”
Cei mai buni de la care se merita sa iei pasari sunt cei care sunt in top la categoriile (categoria) la care vrei sa concurezi tu. Apoi, cei mai buni de la care se merita sa luam pasari sunt cei care concureaza, daca nu in zona noastra, intr-o zona care sa prezinte caracteristici fizice si de concurenta ca cele ale zonei noastre sau mai grele, in niciun caz mai usoare. Asadar, cei mai buni de la care putem lua pasari sunt cei care indeplinesc conditiile de mai sus si noi putem lua contact cu ei prin maximul de efort (necesar) de care putem dispune. Ma refer aici la efort fizic si psihic, nu numai la cel financiar. Prin urmare, mai intai studiem si apoi cumparam.
Ca sa va faceti totusi o idee despre ce inseamna a fi cel mai bun, trebuie sa va sugerez sa cititi un articol al lui Ad Scharaleckens, articol cu nume sugestiv „un invingator nu trebuie neaparat sa fie cel mai bun, deci, a cumpara este o arta”, cum de altfel a citi corect un clasament este o arta, caci doar asa vei vedea cine este cel mai bun cu adevarat. Prin urmare, nu cumparam de la invingatorii de moment, ci de la cei mai buni, cei care sunt constant in fata intr-o concurenta puternica, fara a fi favorizati de conditiile fizice ale asezarii geografice.
Ce porumbei sa cumparam?
Ma refer aici la variantele pe care le are un debutant atunci cand vrea sa cumpere porumbeii, nu la tipul de porumbei (mari, mici, cu ochi asa sau asa etc.). In acest sens, eu intrevad urmatoarele situatii:
1.cumpararea de pasari care s-au dovedit bune reproducatoare;
2.achizitionarea de pasari care s-au dovedit bune concurente;
3.achizitionarea unui lot de pui de primavara;
4.cumpararea unor pui de toamna (tardivi);
5.achizitionarea unor oua.
Trebuie specificat de la inceput ca primele trei variante sunt pentru cei care dispun de un buget serios, iar celelalte pentru cei cu un buget mai modest. Acest aspect nu impiedica insa ca si un debutant cu un buget mic sa se incadreze in primele trei, dar, desigur, cu eforturi mult mai mari. In acest sens, ce spuneti de un elev de liceu care lucreaza toata vara iar, la final, in septembrie, cumpara de toti acesti bani, suma considerabila la acea vreme, un singur porumbel, un concurent deosebit, provenit si dintr-o familie consacrata?! Acea pasare, campion judetean, si in primii 25 la nivel national, a dat satisfactii mari prin urmasii pe care i-a produs. Acest caz este unul real …, insa, sa nu credeti ca este cazul meu, caci nu e asa …! Este vorba de unul din maestrii columbofili ai Romaniei, cineva al carui nume, fireste, ca nu-l voi divulga, dar voi spune ca a fost, la vremea sa, cel mai tanar maestru columbofil al tarii.
Dar sa ne intoarcem la intrebarile noastre.
Ca sa cumparam pasari ce s-au dovedit bune reproducatoare trebuie sa detinem un buget serios, altfel nu avem nicio sansa. Cred ca este limpede pentru oricine ca nimeni nu se desparte de o pasare buna reproducatoare pentru o suma modica. Uneori sumele care sunt cerute pe asemenea pasari sunt exorbitante, dar nimic nu e mai valoros decat un bun reproducator, acesta e mai valoros chiar si decat o pasare care s-a dovedit la concurs un as. Totusi, daca nu va dau banii afara din casa, orientati-va spre alte variante de debut in columbofilie.
Poate va intrebati ce inseamna un bun reproducator? Pentru mine, un bun reproducator este o pasare care a dat mai multi descendenti de top, cel putin la nivel regional, dar prin imperecherea cum mai muti parteneri sau partenere. Eu nu apreciez in mod deosebit un mascul sau o femela care doar intr-o singura imperechere, cu un anumit partener, a dat descendenti de valoare. In acest caz as aprecia cuplul, nu indivizii luati separat si asta cu o conditie: sa se fi nascut din acel cuplu mai multi descendenti de valoare, nu doar unul sau doi.
Daca vreti sa cumparati un bun concurent, sigur, aveti nevoie de un buget serios, caci un bun concurent nu se naste asa oricum …
Totusi, daca tot vreti sa dati banii pe o asemenea pasare considerati urmatoarele aspecte:
* in ce concurenta a facut pasarea rezultatele respective;
* a repetat pasarea rezultatele (e de apreciat mai mult o pasare care are norme de palmares, nu doar norma pe un singur an de zile);
* cate rude colaterale ale pasarii respective au mai facut performanta si la ce nivel;
* starea de sanatate si uzura a pasarii.
La achizitionarea unui lot de pui de primavara nu este altceva de facut decat sa mergeti si sa va alegeti numarul de pui pe care il vreti si, desigur, sa-l platiti in consecinta. De obicei, acesti pui sunt foarte scumpi pentru ca un crescator vrea sa-i tina pentru el, acestia fiind cei mai buni pentru concursurile de toamna si pentru cele din anii urmatori, practic viitorul crescatoriei.
In acest caz, cel mai studiat ar trebui sa fie crescatorul de la care cumparati si nu pasarile in sine. Pentru un incepator, ca de altfel si pentru unul cu experienta e greu sa observe calitatile de bun zburator intr-un pui de 25 de zile. Observati caracterul crescatorului, ce fel de om este, precum si performantele sale, cautati sa cumparati de la cei care sunt demni de tot respectul, de la cei care zboara puternic si care scot anual un procent important de pasari cu rezultate bune, asta raportat la numarul de porumbei pe care il cresc. Ce sanse crezi ca ai cu 25 de pui de la cineva care are 300 de pasari si duce doua in expozitie an de an, dar daca duce doua in expozitie, avand un lot de 40 de pasari?!
Daca alegeti aceasta varianta, luati in jur de 25 – 30 de exemplare, dar concurati-le puternic inca de la zborurile din toamna si reproduceti numai din cei care rezista la concurs, altfel sunteti pierdut. Doar nu va imaginati ca exista intr-o crescatorie din lume un lot de 25 de pui dintr-o generatie care sa se dovedeasca toti buni reproducatori sau zburatori, daca vreti?! Chiar si marile valori dau rebuturi si noi nu avem nevoie sa cladim viitorul crescatoriei noastre pe rebuturi, fie ele si de la un mare campion.
Daca nu dispuneti de prea multi bani sau pur si simplu nu vreti sa investiti prea mult, atunci mergeti la un crescator (care indeplineste conditiile de mai sus) si cumparati un lot de pui de toamna. De obicei acestia sunt mai ieftini pentru ca datorita momentului nasterii nu sunt asa de eficienti la concurs intr-o perioada scurta de timp. In cel mai bun caz, un tardiv da primele rezultate notabile dupa doi ani, desigur sunt si exceptii. Un alt punct de vedere ar fi faptul ca, prin lumea columbofila, se vehiculeaza ca acestia sunt mai buni reproducatori, desi, eu, pe baze logice, genetice, daca vreti, nu vad de ce ar fi asa. De ce un tardiv ar fi mai bun reproducator decat o pasare nascuta primavara, doar pentru ca este nascut spre toamna sau iarna?!
In cazul acestei variante, nu cred ca ar fi indicat sa luati mai mult de cinci exemplare, maximum zece. Acesti pui nu pot fi concurati si atunci nu are sens sa va aglomerati cu prea multe pasari ce nu le puteti concura mai tarziu cu succes. Daca optati pentru aceasta varianta, cred ca ar fi bine ca aceste pasari sa fie tinute pentru reproductie doi, maximum trei ani de zile si apoi retinuti doar cei care au dat descendenti buni, ceilalti vor fi eliminati fara mila sau, eventual, introdusi in lotul de concurs. Eu, daca as alege aceasta situatie, care are dezavantajul ca implica mai mult timp, as achizitiona doua loturi de maximum zece pasari de la doi crescatori diferiti pentru a putea realiza incrucisari si a testa valoarea de reproductie a ambelor cotete.
Odata pornit pe aceasta idee, reproduceti puternic din pasarile luate, testand mai multe cupluri in acelasi an, zburati fara mila descendentii si eliminati la fel de nemilos pe cei care nu s-au dovedit buni reproducatori.
Ultima varianta, prezentata mai sus, era cea in care va sugeram achizitionarea unui lot de oua. Aceasta variata este mai ieftina, poate cea mai ieftina. Daca va indreptati spre aceasta varianta inseamna ca aveti deja un lot de pasari care vor juca rolul de doici pentru puii eclozati din ouale cumparate. In cazul acestei variante, eu as cumpara cat mai mult oua posibile, depinde de doicile de care dispun, dar numai oua care imi vor permite sa concurez chiar din anul nasterii cu puii eclozati, altfel as pierde prea mult timp. Puii rezultati din aceste oua vor fi lotul meu de concurs pentru anii care vor urma si doar dupa ce vor demonstra rezultate deosebite vor putea si reproduce. Cred ca ar fi cazul ca aceasta metoda sa fie aplicata doi, chiar trei ani la rand, cumparand oua de la mai multi crescatori, dar, desigur, numai de la crescatori buni (acum cititorul stie ce intelegem noi prin crescator bun).
Ce facem cu porumbeii cumparati?!
Partial am raspuns deja la aceasta intrebare, totusi voi specifica in mod clar: ii testam din punct de vedere al scopului propus. Prin urmare, daca achizitionam buni reproducatori, buni concurenti sau tardivi mai intai reproducem din ei si apoi ii selectam prin intermediul rezultatelor descendentilor, daca alegem celelalte doua metode de achizitionare, mai intai concuram si doar din cei care se dovedesc concurenti buni reproducem.
Fiecare este liber sa decida ce metoda sau metode de achizitie sa foloseasca, in functie de bugetul de care dispune, de scopul propus si, nu in ultimul rand, de avantajele si dezavantajele pe care le intrevede la fiecare din acestea.
Insa, indiferent de ce modalitate abordati, incercati sa eliminati pe rand cat mai multe necunoscute din ecuatia care va poate duce spre obtinerea unor clasari de varf, altfel rezultatele nu pot aparea, doar cine „muta bine, castiga in final”. A face columbofilie nu e asa departe, cum s-ar putea crede la un moment dat, de jocul de sah. Nici intr-un caz, nici in celalalt nu trebuie lasate lucruri la intamplare.
Ultimul element al sistemului numit columbofilie este cotetul. Nu am sa insist asupra acestui aspect, multe carti, scrise si in limba romana, explica foarte bine cum se construieste un cotet bun. Vreau doar sa subliniez ca porumbelul nu are nevoie de palat sau de hotel de cinci stele pentru a face rezultate, el are nevoie de un cotet bine aerisit, uscat si cu un minim de mobilier care sa permita jocul asa cum ti-l doresti tu ca si crescator. Un alt aspect important este igiena pe care crescatorul o mentine in habitatul construit pentru pasarile sale.
Si acum sa va spun cum as proceda eu daca ar fi maine sa ma apuc de porumbei pentru prima data.
Inainte de orice as stabili scopul si obiectivele pe care le voi urmari si doar apoi voi trece la pasi concreti:
Pentru primul pas, as construi un cotet care sa fie corespunzator. Pentru un asemenea demers as citi cat mai multe carti si as vizita in zona unde va urma sa concurez cat mai multe crescatorii de succes, incercand sa observ ce au in comun din acest punct de vedere, cel al cotetului.
Mai apoi as alege una din variantele de achizitionare a pasarilor si as studia bine inainte sa ma decid sa cumpar, as studia persoanele, pasarile si rezultatele, precum si modul in care acestea ar putea raspunde cerintelor mele. Criteriile de analiza, avantajele si dezavantajele fiecarei situatii de achizitionare razbat limpede la o lectura atenta din randurile de mai sus.
Si ca ultim pas as incerca pe zi ce trece sa devin tot mai bun columbofil, fiind ucenicul celor cinci „maestrii”: mediul columbofil, columbofilul experimentat, cartea, porumbeii si eu insumi. Acest drum nu se opreste niciodata, totdeauna vom mai avea ceva de invatat. Important este sa fim constienti de acest fapt si sa nu cadem in pacatul atotstiutorului, chiar si atunci cand rezultatele ne-ar da acest drept, caci: „a fi campion e un lucru mare, dar a te mentine e si mai mare, precum a fi, in primul rand, Om este si mai important”, din pacate unii dintre noi uita asta …
Nu pot sa inchei inainte de a aminti, ca un semn de meditatie, un vechi proverb asiatic: „doar prostul e sigur de toate!” si sa parafrazez unul romanesc: „banii nu aduc rezultatele, ci, mai de graba, o minte limpede si multa munca … te duc in varful ierarhiei!”
Va doresc tuturor mult noroc si putere de munca!
unde porumbeii nu diferă decât prin unul sau două caractere maximum şi care să provină de la columbofili serioşi, cu o ţinută morală recunoscută şi care se ocupă de mai mulţi ani de creşterea porumbeilor călători.
Odată procurată această rasă, crescătorul trebuie să o păstreze cu grijă în toate calităţile ei fizice şi de zbor, aşa cum Ie-a avut la crescătorul de la care a provenit.Acestor porumbei călători trebuie să li se asigure o volieră sănătoasă, spaţioasă, corespunzătoare numărului de porumbei călători pe care crescătorul doreşte să-i prăsească. Ea trebuie să fie luminoasă, cu mult aer, însorită în interior, cu boxe pentru reproducători şi locuri de odihnă pentru toţi ceilalţi porumbei din crescătorie.Dacă este posibil este necesar ca îngrijirea acestor porumbei călători să fie cât mai apropiată de aceia pe care a avut-o la crescătoria de unde au fost luaţi.
Porumbeii ce ne dorim să ni-i procurăm trebuie să fie bine dezvoltaţi, dar nu prea mari - greoi -, să fie muşchiuloşi, cu penaj bogat şi mătăsos. Să aibă o ţinută mândră, să fie fixaţi pe picioare, o privire ageră pentru a preîntâmpina greutăţile grelelor concursuri. Vechii campioni belgieni (Ernest, Duray, Dr. Arthur Bricoux din Jolimont, precum şi cei din Franţa – Paul Sion, Robert Sion, Pierre Dordin etc.) nu agreau în volierele lor decât porumbeii foarte bine dezvoltaţi, fără defecte fizice, care de cele mai multe ori se pot transmite cu uşurinţă, chiar dacă sunt mici şi invizibile. Exemplarele mici erau eliminate şi nu opreau decât pe cei normal dezvoltaţi, aşa după cum procedau şi spartanii cu copii necorespunzători din punct de vedere fizic şi pe care-i suprimau.
Un porumbel mic, fără forţă musculară şi fără o greutate portantă corespunzătoare este purtat de un vânt puternic ca pe o hârtiuţă şi deci nu mai poate ajunge la crescătorie. într-un zbor de fond, de 800-1000 km, porumbelul poate întâlni multe intemperii (ploaie, vânt, caniculă etc.) şi nu vor învinge decât cei cu voinţă şi o structură atletică, muşchi de oţel şi spirit de orientare foarte dezvoltat. Pentru aceste considerente sunt mult apreciaţi cei cu calităţile şi cu fizicul menţionat mai sus.Porumbeii procuraţi este bine să provină deci din familii a căror părinţi şi ascendenţi au avut calităţi de zbor deosebite şi a căror familii sunt constante, având caractere fizice cât mai asemănătoare.
Porumbeii achiziţionaţi trebuie să aibă sexul bine imprimat, atât pentru mascul cât şi pentru femelă, cucaracteristicile respective.în situaţia când această imprimare de sex, ca înfăţişare nu corespunde, adică: masculul are capul de femelă, iarfemela cap de mascul, în ambele cazuri se apreciază că acest fapt ar reprezenta un defect. Un mascul care are cap de femelă nu face o impresie bună.
Marii crescători susţin că un asemenea mascul, la zboruri şi în crescătoriile lor nu reprezintă o valoare sportivă.În ceea ce priveşte femela cu aspect de mascul, părerile lor sunt că un astfel de exemplar va efectuazboruri de calitate în mod permanent şi aproape întotdeauna sunt “stâlpi de temelie” al crescătoriilor acestora, cu condiţia de bază ca ele să aibă o origine bună. Este mult mai greu să obţinem o femelă frumoasă decât un mascul frumos. Faptul acesta este confirmat de numeroase expoziţii de porumbei călători. Femelele sunt acelea care imprimă fizicul produşilor şi de aceea este necesar să avem femele reuşite în crescătoria noastră şi chiar cu aspect de mascul. O femelă puternică, cu aspect de mascul, provine dintr-o femelă bună prăsitoare. De asemenea, din femele de prăsilă obţinem cei mai frumoşi descendenţi, care au condiţie standard necesară şi bune rezultate la zbor.
Încă din anul 1896, în Belgia şi alte ţări din apus, s-a tras concluzia, în general, de către marii columbicultori, că porumbeii celebrii, care dau cele mai bune rezultate la zbor şi erau premiaţi pe primele locuri la expoziţii, proveneau din astfel de femele cu aspect de mascul. Când un exemplar tânăr şi puternic pe care-l considerăm mascul şi este în realitate femelă, atunci trebuie să-l păstrăm cu grijă, deoarece descendenţii unei asemenea femele ne poate produce exemplare valoroase, dacă o împerechem raţional şi are o origine familială de renume.
O femelă mică, pipernicită are tendinţa de a moşteni defectele strămoşilor săi. Dacă dintr-o anumită pereche de porumbei s-a născut tineret mai mic decât tipul respectiv, acest lucru ne conduce la faptul că perechea de prăsilă n-a fost bine potrivită.
Dacă avem un zburător de calitate, dar necorespunzător fizic, atunci să-l lăsăm să obţină succese în zboruri, dar să nu-l destinăm pentru prăsilă, deci să producă descendenţi. El va produce un tineret mai mic decât el, iar după câţiva ani vom avea o crescătorie de porumbei mici, pitici, necorespunzători din punct de vedere fizic.
Mijlocul cel mai sigur şi cel mai eficace de a preîntâmpina ruina crescătoriei este folosirea pentru naşterea tineretului, a unei femele puternice, cu toate că are aspect de mascul.
Nu trebuie păstraţi: descendenţii care în ceea ce priveşte fizicul, forma lor, lasă foarte mult de dorit. Este necesar ca un columbofil inteligent crescător de porumbei călători, să pornească de la început, cu păsări de rasă bună, material valoros, provenind dintr-o crescătorie de porumbei omogeni, cu aspecte fizice de standard internaţional, urmând ca el să facă numai selecţionarea produşilor şi să elimine pe cei nereuşiţi şi necorespunzători la zbor. Va trebui deci să oprească subiecţii cei mai reuşiţi şi în felul acesta columbofilul fie începător, sau avansat, nu va mai avea nevoie să aştepte ani mulţi ca să poată să obţină rezultatele mult dorite în crescătoria sa.
Trebuie ştiut că dintr-un cuplu valoros, descendenţa scade ca valoare sportivă şi aspecte fizice şi că numai printr-o împerechere consangvină între cele mai bune elemente din cuplul respectiv şi o selecţie severă, putem să alegem pe cei mai buni, astfel vom păstra rasa la nivelul procurat sau eventual să fie depăşită.
Desigur că pentru îmbunătăţirea rasei ce o avem este absolut necesar să mai achiziţionăm porumbei de rasă bună şi cu un standard fizic remarcabil, care desigur şi la zborurile efectuate de descendenţii lor ne vor da satisfacţiile mult dorite de fiecare.
Columbofilul nu poate deci fi un rău columbicultor, dar un bun antrenor sau bun columbicultor şi rău antrenor. Rolul nostru în columbofilie este de a fi şi una şi alta: şi bun antrenor şi totodată bun columbicultor. Noi trebuie să reunim într-un tot unitar ştiinţa antrenamentelor porumbeilor călători, cu ştiinţa creşterii porumbeilor care este columbofilia.
Greutatea în columbicultura constă în faptul că există, dealtfel ca în orice fiinţă, caractere care se văd şi altele care nu se văd.Toţi dorim să posedăm porumbei foarte buni, care să brieze tot timpul şi pe vând puternic, pe toate distanţele, oricare ar fi condiţiile în care se găseşte, dar aceste păsări aproape nu există. Cine-spune că posedă afirmă un neadevăr. Unii porumbei sunt foarte buni la viteză alţii, la demi-fond, alţii: la fond, iar alţii vin bine pe timp senin, în timp ce alţii pe vreme rea, care deobicei predomină în ţara noastră în lunile când se derulează concursurile. Sunt unii porumbei care vin pe timpul cutremurelor, explozii solare etc.
Prin aceasta vreau să arăt că cel ce doreşte să fie un bun columbofil de la început trebuie să se axeze ce porumbei doreşte să păstreze, căci această categorie de porumbei cumpăraţi vor forma temelia crescătoriei.
Trebuie, deci, să ne hotărâm ce fel de porumbei dorim, apoi să căutăm constituţia fizică dorită, ereditatea porumbelului, care este scrisă în pedigreu, căci acest minunat “motoraş” ciudat zburător diurn este o fiinţă complexă, care însă şi astăzi ascunde multe curiozităţi, pentru care fapt este îndrăgit aşa de mult de columbofili din cele mai vechi timpuri.
Dacă dorim să populăm crescătoria cu porumbei de fond, care sunt cei mai căutaţi de columbofili, va trebui să ţinem cont de mai multe particularităţi; fiecare individ se naşte cu procesul său ereditar, deci care se transmite prin moştenirea calităţilor predecesorilor săi (reproducere, rezultate la concursuri care pot stabili precis dacă porumbelul este de fond sau viteză).
S-au văzut porumbei slabi în aripă sau rău formaţi la spate, triumfând la curse lungi şi luând locuri de vârf în probele cele mai grele. Acestea însă sunt cazuri rare, dar care dovedesc bine că sângele, rasa este un factor de care trebuie totdeauna să ţii seama pentru a obţine succese în concursuri.
Creierul porumbelului este tot atât de indispensabil ca şi muşchii, aripile, inima şi plămânii şi nici cel mai rutinat şi apreciat arbitru naţional sau internaţional, din întreaga lume nu poate judeca la vedere, dacă porumbelul le are, sau sunt necorespunzătoare. Toate acestea i-au fost dăruite porumbelului ca şi tuturor vieţuitoarelor de pe glob numai de puterea divină a lui Dumnezeu.
Porumbelul de fond are sternul mai lung, mai bine zis de mărime mijlocie. El este dur, solid. Când este prea lung este ieşit în afară, dar el este apreciat când este solid, neted şi să vină aproape să se confunde cu oasele furculiţei, care trebuie să fie cât mai apropiate. Atunci spunem că porumbelul este “bine format la spate” şi dacă el are un piept bun, plămâni buni, o inimă solidă, muşchii bine formaţi, antrenaţi, există şanse de a-l vedea reuşind la un concurs de fond şi mai ales dacă a moştenit în cel mai înalt grad facultatea de orientare în aer.
Minimum de încărcătură, maximul de putere, antrenament şi sânge (rasă), acestea sunt condiţiile de căutat pentru a obţine rezultate în cultura porumbelului de fond şi în concursurile organizate pentru fond.
Coloritul irisului nu s-a dovedit că ar juca un rol deosebit în ceea ce priveşte clasarea porumbelului călător.De asemenea, inelul de valoare.Există porumbei buni călători cu toate categoriile de ochi. Nuanţele irisului indica numai caracterele rasei,de asemenea, inelul de valoare, dungile negre, ochiul tricolor, bicolor au importanţă decât în interiorul rasei ce creştem, ca şi petele negre, musca (punctul alb) la ochi, târtiţa albă, tresele ruginii, unghiile negre sau albe etc.Acestea toate sunt deci caracterele rasei, în legătură cu câteva fenomene ereditare şi care dispar, persistă,apar sau reapar.
Share on facebook Share on twitter Share on email Share on gmail More Sharing Services
PROGRAMUL UNEI VACCINARI CORECTE
Descriere album: Ianuarie
Deparatizarea intregului efectiv printr-un tratament in apa de baut sau individual prin administrarea pe cioc
Pentru viermii nematoizi intenstinali: Ascardia, Capilaria si Haeterakis (Avicas sau Antiworm).
Examenul coproparazitologic pe probe de dejectii prelevate randomizat din circa 8-10 puncte (centru, colturi, cuiburi, odihnitori), circa 100-200 g dejectii.
Atunci cand ati folosit Avicas nu mai este nevoie de repetarea actiunii, se va repetat doar tratamentul dupa 14 zile de la prima deparazitare, atunci cand s-a folosit Antiworm si apoi din 8 in 8 saptamani, in functie de rezultatul examenului coproparazitologic.
Repetarea examenului coproparazitologic si evaluarea eficientei, urmat de curatenia adapostului.
Vitaminizarea cu complexe vitamino-minerale (A &S) de tipul: Aminovital, Energy-coon, Fortalyt, Omniform, Supervit, Vitamix sau Concentrat proteinic, vitaminic, mineral A1-40, A2-35.
Depistari pentru ectoparaziti de corp, de pana, de adapost si tratamente cu Avicas sau Antiworm si deparazitarea adapostului cu Cyper-vet.
Februarie:
Vaccinarea contra paramixovirozei folosind vaccin inactivat Columbovac sau vaccin viu Newvac LS&(, Newvac LaSota. Vaccinul pentru porumbei va fi administrat conform instructiunilor de insotire a producatorului. Vaccinul Newvac LS79 si Newvac LaSota pentru pasare adminstrand intr 4-6 doze pui de de gaina/ per porumbel
Vaccinare contra Salmonelozei – Salmoral – conform instructiunilor
Vitaminizare cu complexe vitamino-minerale (CPVM) 3-5 zile in furaj sau in apa de baut pentru sustinerea imunitatii.
Martie:
Inceperea operatiunilor de reproductie si selectie
Examinarea individuala
Executarea reformelor
Formarea familiilor
Selectionarea elitei si a performerilor
Verificarea cuiburilor, ouatului, clocitului si ecloziunile
Bonitarea cuplurilor dupa performantele de reproductie
Examenul sanitar veterinar al oualelor limpezi, cu pui morti in coaja, a puilor neviabili, cu defecte (hipotrepsici sau cu monstruozitati etc.), a meconiului si primele dejectii pentru evidentierea timpurie a infectiilor cu salmonella, e-coli, pseudomonas, trichomonas sp
Aprilie:
Inregistrarea ecloziunilor dupa inelele de marcaj in scopul stabilirii exacte a datei de vaccinare contra paramixovirozei a noii generatii de pui (de preferat oculoconjunctival la doua saptamani dupa vaccinarea cu Newvac LS79), cu 4 zile inaite de intarcare.
vaccinare impotriva difterovariolei a adultilor pentru a permite instalarea protectiei in luna mai cand apar tantarii care sunt vectorul transmitator al virusului. Vaccinarea contra difterovariolei in efectivele cu antecedente se vor vaccina puii la varsta de 4 zile.
Executarea vaccinarilor de completare a puilor care au implinit varsa de 30 de zile.
Curatenia, dezinfectiile si dezinsectiile de intretinere, in special in cuiburile cu pui (Galifos, Cyper-vet, A & S International 2000)
Mai-Iunie:
Inceperea pregatirii si a executarii zborurilor de antrenament la puii la care au trecut 3 saptamani de la vaccinarea contra paramixovirozei si variolei
Pregatirea pentru concursuri – vitaminizari cu complexe vitamino-minerale energizante.
Iulie-August:
Actiuni de rutina privind punctajul performantelor si a criteriilor de selectie.
Actiuni sustinute de dezinsectie contra mustelor si tantarilor prin aspersari in adapost, aplicatii individuale de adaos de dezinsectanti in scaldatorile cu nisip si cenusa.
Septembrie:
Examene de depistare coproparazitologice pentru viermii nematoizi intestinali, cat si pentru ectoparaziti de adapost, de corp, de pene (Avicas, antiworm, Galifos).
Examene de depistare prin tampoane faringiene si cloacale a trichomonozei (cazuri clinice sau purtatori) prin examen direct de laborator. Tratamente atat individuale, cat si colective.
Octombrie:
Vaccinarea de toamna pentru paramixoviroza si de completare la tineretul din anul curent contra variolei
Vitaminizari pentru intrarea in sezonul rece
Noiembrie -Decembrie:
Pregatirea pentru iernat
Examene de depistare
Intocmirea programului de reproductie, selectie si sanitar-veterninar pentru anul urmator
Efectuarea vaccinarilor optionale pentru salmoneloza acolo unde este cazul
BOLILE PORUMBEIILOR
Descriere album: Tricomonoza
Tricomonoza, cea mai des intalinita boala la porumbeii voiajori. Este produsa de un parazit numit ” trichomonas gallinea “, care traieste in caile digestive ale porumbelului, in special in gat si gusa. Acest microorganism este foarte sensibil in mediul natural, rezistand doar cateva minute, aspect care ajuta la controlul acestei boli. Pasarile nu se pot contamina in crescatorie sau in mediul inconjurator ca si la alte boli, ci doar printr-un contact direct intre pasari (saliva sau lapte de gusa). Parantii sunt sursa cea mai importanta de contaminare, infectia fiind transmisa in momentul hranirii. Porumbeii se pot imbolnavii daca beau apa dintr-un adapator folosit de mai multi porumbei si prin contactul direct cu alti porumbei infectati.
Tricomonoza se depisteaza prin:
-prezenta unei cantitati mari de mucus fluid in gat, iar in cazurile acute in cavitatea gatului puncte galbene, mai des intalnite la pasarile tinere, aceseta avand o stare generala proasta
Tricomonoza la pui
-pozitia “pinguinului” dupa hranire si adapare, pasarile se
lasa pe spate pe coada si inghit mai greu
-penaj uscat din cauza caderii penajului inferior
-pasari de plub pasarile sunt grele la mana si nu intra in forma
-excremente apoase : inflamarea cailor digestive creeaza senzatie de sete, ducand la consum excesiv de apa
-excremente verzi : irtarea cailor digestive si reducerea cantitatii de hrana
-inflamarea gatului: mucus abundent si spumos de culoare deschisa spre gri
-impiedicarea functionarii gusei: gloirea intarziata a gusei si voma
Pentru tratarea tricomonozei se folosesc produse pe baza de ronidazol, metronidazol, dimetridazol. Produse existente pe piata: Ronidazol 10%, B.S., Belgamagix, Gambakokzid, Trichoplus, Trichocure, Spartrix, Flagelstop etc. Tratamentul complet dureaza 5 zile, iar solutia trebuie reinnoita in feicare zi. Porumbeii nu devin imuni la aceasta infectie, de aceea crescatorul trebuie sa actioneze preventiv, in timpul sezonului de concurs cand riscurile de infectie sunt mult mai mari se administreaza 1 2 zile la 3 saptamani, in alte perioade se administreaza innainte de imperechere si cand sunt hraniti puii.Pentru ca prevenirea este mai buna decat tratarea, se iau aceste masuri de precautie: intotdeauna se da apa curata si proaspata, nu lasatiporumbeii intarziati in crescatorie, decat dupa ce sunt tratati iar din cand in cand faceti un tratament preventiv.
Coccidioza
Coccidioza (eimerioza) nu este o boala foarte grava, si ca si in cazul tricomonozei, porumbeii au in organism mereu un numar de coccidii care nu ii afecteaza vizibil, dar care pot declansa boala sub influenta anumitor factori. Multi crescatori nu trateaza medicamentos coccidioza, deoarece este bine stiut ca aceasta poate fi tinuta in frau prin pastrarea unei crescatorii uscate. Este general valabil faptul ca un mare inamic al porumbeilor este umezeala.
Simptome de coccidioza:
-diaree (uneori hemoragica)
-slabire, apatie
-sete exagerata
-penaj mat, zburlit
-porumbeii maturi manifesta somnolenta
-la femele, se produce intarzierea ouatului
Porumbeii bolnavi elimina odata cu excrementele oochisti care sunt transmisi mai departe prin ciugulit. Iata de ce curatenia, gratarele de podea, hranirea exclusiv in hranitor si alte masuri de igiena in crescatorie sunt utile. Adapatorile se pun pe un suport ingust, si nu direct pe podea, pentru a limita la maxim posibilitatile porumbeilor de a murdari apa cu dejectii.
TRATAMENT:
Medicamentatie: Coccistop, BS, Amprol-plus.
Ornitoza
Ornitoza este o boala infectioasa cauzata de chlamydia. La pasarile tinere boala poate cauza pierderi insemnate.
Chlamydia este excretata cu dejectiile, in lichidul lacrimal, pe cioc si in laptele de gusa. Porumbeii se infecteaza respirand praf infectat cu agentul patogen, sau ingerand hrana sau apa infectata.
Simptome de Ornitoza:
-apatie
-lipsa poftei de mancare
-sete exagerata
-performante reduse in concursuri
-la unele pasari apare conjunctivita, lipirea pleoapelor
-inchiderea ochilor, sensibilitate la lumina
-lichid galbui pe nari
-infundarea narilor, respiratie cu ciocul deschis
-scarpinarea la cap
-stranut
Este o afectiune ce poate fi transmisa la om in anumite conditii.
TRATAMENT: Enrofloxacina, Ornichure, Tetraciclina, Baytril.
Micoplasmoza
Simptome:
· Producţii nazale abundente
· Lăcrimarea ochilor
· Conjunctivă înroşită
· Respiraţie îngreunată, cu efecte sonore de pufăit
· Scăderea instinctului de zbor, lipsa pudrajului
Transmitere:
Prin strănut, salivă sau particule de praf infectate din aer.
Terapie:· Cinci zile de tratament cu antibiotice, apoi cinci zile cu administrare de probiotice (Entrobac) în apa de băut.
· Se recomandă tratament cu produs combinat, eficient împotriva mai multor boli.
Profilaxie:
· Întărirea sistemului imunitar
· Asigurarea de aer proaspăt, curat şi fără praf; în voliera închisă se pulverizează o dată pe săptămână cu Bio-Air-Fresh.
Salmoneloza
Transmitere:
Prin materii fecale, producţii ale guşei („lapte de porumbel”),reproducere (ou infectat), precum şi prin dispersia în aer a materiilor fecale uscate infectate.
Simptome:
· Diaree (de culoare verzui, cu mucilagii, cu bule de gaze)
· Disfuncţii ale sistemului nervos
· Afecţiuni ale articulaţiilor (aripi spânzurate, şchiopătat)
· Ouă nefecundate
Terapie:
o Tratament cu antibiotice minim 10 zile, apoi administrare de probiotice (Entrobac) în apa de băut
o După această perioadă se poate vaccina efectivul (Colombovac paratyphus)
o Curăţirea sistematică a volierei, dezinfecţie; se recomandă pulverizarea cuiburilor şi a podelei cu produse dezinfectante bune absorbante ale umidităţii (Natural Schlagweiss)
o Se recomandă tratament cu produs combinat, eficient împotriva mai multor boli
Profilaxie:
· Cinci zile tratament cu antibiotice apoi administrare de probiotice în apa de băut+Multivitamine
· Administrare de preparate cu o reacţie chimică acidă în apa de băut, de ex.: sol. Paramyxosil, oţet din mere, extract de usturoi
· Administrarea regulată a unor preparate probiotice
· Consolidarea sistemului imunitar
Paramixoviroza
Contaminarea cu paramyxoviroza se produce prin contact direct, de pilda, in timpul transportului sau chiar in propria crescatorie, prin cohabitarea unor porumbei sanatosi cu porumbei bolnavi, prin ingerarea hranei sau ingurgitarea apei infectate cu virusurile existente in excretiile sau secretiile (salivare, nazale, bucale ) celor bolnavi, prin inspirarea aerului infectat cu virusuri expulzate la stranutul porumbeilor sau cu praful infectat si ridicat in aer; prin pasarile salbatice purtatoare pasive de virus, de oameni (ce au avut contact cu un porumbel bolnav ) prin incaltaminte, imbracaminte, sau maini; de asemenea, prin asternutul, ustensilele infectate etc.
Caile de patrundere a virusului in organismul porumbelului sunt: mucoasa nazala (nari), mucoasa conjunctivala (ochi), respectiv mucoasa bucala (gura). Agentul cauzal al paramixovirozei porumbeilor se prezinta sub trei forme: tulpini lentogene, adica putin agresive, care nu declanseaza boala, dar pot sa produca in organismul porumbelului o usoara reactie (exemplu tulpina La Sota, folosita la prepararea vaccinurilor ); tulpini mezogene, de virulenta medie, capabile sa declanseze boala si tulpini velogene, foarte virulente, care produc boala in forme grave si cu evolutie rapida. Cu cat tulpina infectata este mai virulenta, cu atat perioada de incubatie va fi mai scurta si evolutia bolii mai grava.
In ceea ce priveste organismul atacat, este clar ca daca acesta se afla in stare de perfecta sanatate, fortele sale de aparare sunt puternice si se vor impotrivi agresiunii virale. Daca insa intervin diferiti factori stresanti, debilitanti, precum diverse parazitoze (ectoparaziti sau endoparaziti), bacterioze sau doar oboseala, consecutiva unor solicitari mari la concursuri, a caror succesiune nu lasa timp de recuperare a potentialului fiziologic, sigur ca un asemenea organism va ceda mai repede atacului agresorului.
Uneori, dupa ce infectia s-a produs prin contact direct in timpul transportului, porumbelul revine acasa aparent sanatos, dar la 24 de ore sau 2-3 zile dupa aceea se constata tulburari nervoase, diaree etc. Explicatia consta in faptul ca infectarea unui organism obosit dupa efort, cu o tulpina de paramyxovirus velogena, a facut ca perioada de incubatie sa fie scurta. Dimpotriva, uneori nici nu se poate stabili exact momentul infectarii, probabil in urma unui transport sau a vizitei unui porumbel pripasit, ce au avut loc cu 3-4 saptamani in urma, cand porumbeii erau in repaos, boala izbucnind abia acum; deci probabil o tulpina mezogena, dar intervenind frigul, umezeala, marea naparlire (care solicita serios organismul), sau vreo boala intercurenta (paraziti intestinali, trichomonoza, coccidioza etc.) au contribuit la slabirea rezistentei organismului si declansarea bolii.
Uneori boala poate sa evolueze latent, subclinic; deci, la porumbelul infectat si chiar excretor de virus, nu apar manifestari de boala; eventual scade usor pofta de mancare, se observa pierderea formei sportive, fara alte semne. Evolutia poate fi acuta, cu sfarsit letal, in cateva zile sau subacuta, cu o perioada care se intinde pe cateva saptamani. Simptomele clinice apar dupa o perioada de incubatie de 3-4 zile sau mai mult (18-20 de zile), si se manifesta diferit si necaracteristic. Obisnuit, debuteaza printr-o usoara rinita (coriza) cu stranuturi, jetaj nazal nesemnificativ, cu tumefierea pleoapelor si lacrimare.
Daca se examineaza cavitatea bucala se poate observa o iritare a mucoasei faringiene Dupa ce virusul incepe sa se multiplice in organism si sa se difuzeze prin curentul sangvin in tot corpul, se constata afectarea starii generale a porumbelului; el devine trist, sta ghemuit, are penele zburlite si apar tulburari digestive, exprimate prin expulzarea fecalelor moi, la inceput diareice, apoase, apoi chiar cu strii de sange.
Concomitent cu diareea, apare o sete pronuntata (pasarea bolnava bea de 4-5 ori mai multa apa decat una sanatoasa) si se reduce pofta de mancare. Starea de abatere se accentueaza si survin si tulburari nervoase manifestate prin contractii ale muschilor gatului si capului, ale aripilor etc., mers ezitant, tulburari de echilibru; la un zgomot, o sperietura, pasarea incepe sa tremure, aceste contracturi se accentueaza si capul este dat pe spate (fig. nr. 5 opistotonus ) sau se produce o torsiune, rasucire a gatului si capului, intai partial, ca apoi treptat sa se produca o rasucire de 180° (fig. nr. 6 torticolis ); uneori apar miscari convulsive ale aripilor, o aripa sau alta se lasa in jos, atarna, se produc pareze care cu timpul se tranforma in paralizii uni- sau bilaterale, instalate la aripi sau picioare . Porumbeii nu mai pot zbura, dar nici nu pot sa mearga; miscarile devin necoordonate, epileptiforme.
Pasarea nu se poate hrani pentru ca neputand sa-si coordoneze miscarile, nu reuseste sa apuce grauntele pe care le-a vazut, si da cu ciocul alaturi. Alteori apar tulburari ale vederii, se observa si o decolorare a irisului, se pare ca urmare a afectarii nervului optic. Printre modificarile produse de virusul paramyxovirozei se mentioneaza si tulburarile de naparlire, care se observa daca boala evolueaza in perioada de crestere a noilor pene, acestea aparand ori prea lungi, ori prea scurte, filiforme, decolorate, cu urme de sange etc.
Uneori, boala evolueaza subclinic, lent, fara manifestari generale, dar cu instalarea tulburarilor nervoase. Ca urmare a diareei profuze, porumbeii se dezhidrateaza si mor prin epuizare, iar cei care supravietuiesc raman tarati, mai ales cu tulburari nervoase, purtatori si eliminatori de virus. De retinut ca porumbeii bolnavi de paramyxoviroza nu prezinta tulburari respiratorii ce se intalnesc la galinaceele bolnave de pseudopesta aviara. Sunt situatii in care se inregistreaza ameliorari si chiar vindecari clinice dupa 2 – 4 saptamani. In general, formele mai usoare (cu mici pareze, diarei ce trec de la sine etc. ) se constata catre sfarsitul evolutiei unui focar de boala, in care porumbeii au fost intre timp vaccinati si virusul si-a pierdut treptat din virulenta. Porumbeii vindecati raman multa vreme purtatori si eliminatori de virus. Prognosticul este favorabil in cazurile in care porumbeii bolnavi isi pastreaza pofta de mancare si, din contra, este grav la cei care nu mananca; prognosticul este insa rezervat la indivizii cu tulburari nervoase accentuate (paralizii ale aripilor, picioarelor). Porumbeii care au avut numai diaree se pot insanatosi, revenindu-si la normal in 4-5 saptamani; dupa intremare, in anul urmator pot fi incercati din nou la concursuri. Daca, totusi, la o triere ulterioara, se constata ca sunt slabi, cu tare evidente, vor fi eliminati. Cei care au avut tulburari nervoase mai usoare se pot remite, insanatosirea lor durand de la 6-8 saptamani la 3 luni. Acestia vor putea fi retinuti doar pentru reproductie, daca sunt de mare valoare sub raportul originii si al performantelor. Singura modalitate de aparare contra paramyxovirozei, si sigura in acelasi timp, o constituie vaccinarea. In cadrul imunoprofilaxiei active antiparamyxovirozei se folosesc mai multe vaccinuri: cu tulpina de virus al bolii de Newcastle sau cu virus al paramyxovirozei porumbeilor; cu virus inactivat, incorporat in emulsie uleioasa sau in apa apa; cu virus viu. Unele vaccinuri se inoculeaza subcutanat sau intramuscular alte vaccinuri se administreaza pe mucoasele conjunctivala si nazala sau in apa de baut, deci pe mucoasa digestiva.
Vaccinurile inactivate, uleioase sau hidrice, administrate pe cale parenterala (in injectii subcutanate sau intramusculare) se absorb lent, intra in torentul sangvin si confera o imunitate care se instaleaza in decurs de 15 -21 de zile, dar este de lunga durata, de 5 -6 sau chiar 12 luni, in functie de tulpina folosita pentru preparare, de varsta pasarilor etc. Porumbeii adulti, se vaccineaza cu vaccin inactivat, uleios „Paramixovacol”, „Nedevac” sau “Columbovac” prin administrare subcutanata in doza de 0,25 ml. Vaccinarea de rapel se face dupa 3 saptamani, iar intretinerea imunitatii se efectueaza din 6 in 6 luni, cu acelasi vaccin si in aceeasi doza, cu o singura inoculare.
Campaniile de vaccinari sunt prevazute in februarie-martie (astfel ca vaccinarile sa se faca cu circa 4 saptamani inainte de perioada de reproductie si apoi cea de concursuri) si in august-septembrie (inainte de a fi in plina desfasurare marea naparlire). La efectuarea vaccinurilor trebuie avut in vedere ca porumbeii sufera actiunea agresoare, stresanta, a mai multor factori care, impreuna, afecteaza rezistenta organismului: sperietura pricinuita de manipulari (prinderea, contentia etc.) si de prezenta unor persoane straine (personal care vaccineaza, ajutoarele etc.) introducerea in cos, socul intepaturii apoi inocularea vaccinului, adica patrunderea in organism a unui corp strain, care produce o reactie dureroasa locala, eventual urmata si de o reactie generala.
Pentru vaccinarea propriu-zisa, ajutorul apuca usor porumbelul, cu miscari blande, dar ferme, il contentioneaza intr-o mana, iar cu cealalta mana il tine de cap, acesta fiind orientat catre pieptul pasarii, ceea ce face ca gatul sa fie usor indoit si degajat. Locul de electie pentru inoculare este in partea dorsala a gatului, la limita dintre treimea mijlocie si inferioara a acestuia. Aici regiunea este mai bogata in tesut conjunctiv lax. Operatorul va indeparta usor penele si va apuca pielea intre degetul mare (police) si aratator(index) si o va ridica usor, formandu-se astfel un fel de buzunar in care se va injecta vaccinul incet, urmarind ca acul sa treaca prin piele cat mai perpendicular pe ea si intotdeauna de la cap spre coada. La inoculare, operatorul va avea grija sa nu traverseze pielea oblic, sa nu injecteze vaccinul intradermic si nici sa nu atinga cu varful acului muschii gatului. Daca vaccinul uleios este injectat intradermic, adica in grosimea pielii, la locul de inoculare se va produce o necroza a pielii sau un nodul in grosimea ei. Daca vor fi atinsi cu varful acului muschii gatului se va produce lezionarea lor. Se va forma in muschi un proces inflamator dureros, eventual si un nodul, care va obliga pasarea sa evite orice miscare a gatului. Din acelasi motiv nu se recomanda sa se faca vaccinarea in regiunea dintre umeri, chiar subcutanat. Aceeasi contraindicatie este si pentru injectarea vaccinului la ceafa, aproape de cap, unde este putin tesut conjunctiv lax si, deci, orice proces inflamator devine foarte dureros.
Dupa introducerea vaccinului, la locul de inoculare, se penseaza cu degetele pielea pentru a grabi inchiderea orificiului format de ac si se va masa usor locul pentru a ajuta difuzarea vaccinului intr-o zona cat mai larga, sub piele. Dupa inoculare, porumbeii nu vor fi lasati sa zboare, cum obisnuiesc unii crescatori sa faca; porumbeii vor fi reintrodusi in cosurile lor, dusi in voliere si tinuti inchisi cateva zile. Acul de injectie se va schimba cel putin la fiecare crescatorie. Intr-o colonie in care a aparut deja boala, acul se va schimba la fiecare porumbel. Unii specialisti recomanda “administrarea vaccinului inactivat prin injectarea lui pe cale intramusculara, atragand atentia ca aceasta trebuie facuta cu deosebita grija”. Vaccinul se inoculeaza in muschii pieptului, la un centimetru de carena sternala si aproximativ la mijlocul lungimii sale. Se va folosi obligatoriu un ac subtire si lung (25 mm lungime si 6-7/10 diametru ), care se va introduce destul de adanc in muschi (cel putin 2cm). Dupa inoculare, locul se maseaza energic pentru a imprastia vaccinul intre fibrele musculare si a opri neintarziat mica hemoragie intotdeauna posibila, prin lezionarea vreunui vas capilar. Acelasi autor recomanda folosirea unei seringi (pentru insulina) gradata fin, deci foarte precisa . Puii si tineretul columbar se vor vaccina cand ajung la varsta de 3 saptamani, (de necesitate se pot vaccina si pui mai mici ) cu vaccin viu Newvac La Sota liofilizat si reconstituit, administrat pe cale oculonazala, instilandu-se fiecarui porumbel 4 picaturi (cate o picatura in fiecare ochi si nara). Daca in timpul instilarii cu picatorul s-a observat ca picatura de vaccin nu a intrat in sacul conjunctival sau nu a fost aspirata pe nara, deci a alunecat, se va pune alta din nou, fara teama de supradozare.
Cunoscand ca porumbelul este mai rezistent decat puiul de gaina, doza pentru porumbel este egala cu 5 doze pentru puiul de gaina; ca atare la reconstituirea vaccinului La Sota, cu numarul de doze de pui-gaina, inscris pe eticheta flaconului, se va adauga diluant de 5 ori mai putin decat este prevazut pentru puii de gaina. De pilda, un flacon de vaccin cu 200 doze pentru pui de gaina, revine pentru 40 porumbei; deci, se va adauga lichid diluant pentru 40 de doze, pornind de la urmatorul calcul: o doza porumbel= 4-5 picaturi; 1 ml diluant are 20 picaturi, respectiv 4 doze de porumbel. Deci, pentru 40 de porumbei se vor adauga 10 ml de diluant.
La tineret, dupa prima vaccinare efectuata prin instilatie oculonazala cu vaccin La Sota, se va face vaccinarea de rapel cu vaccin inactivat, la varsta de 6 saptamani (adica dupa 3 saptamani de la vaccinarea oculonazala) si urmatoarea, la varsta de 10-12 saptamani (deci la un interval de 4-6 saptamani de la precedenta). Vaccinul inactivat se administreaza exact ca la adulti, in injectii subcutanate, in doze de 0,20 ml, in regiunea dorsala a gatului la limita dintre treimea mijlocie si inferioara a gatului. intretinerea imunitatii se face in continuare la fel ca la adulti, cate o vaccinare din 6 in 6 luni, in cadrul campaniilor de vaccinari obligatorii. Este singura cale de aparare contra infectiei cu paramyxovirus, tinand seama de circulatia destul de mare a porumbeilor (antrenamente, concursuri, expozitii in tara si strainatate etc.), contaminarea facandu-se mai ales in timpul sezonului de zboruri. Infectia nu poate fi eradicata atata timp cat raman rezervoare de virus: porumbei domestici nevaccinati, pasari salbatice etc. In general, vaccinul administrat corect nu da complicatii, iar accidentele sunt extrem de rare. Vaccinul viu La Sota nu produce modificari in starea generala a porumbelului. Uneori insa se pot observa, a doua zi dupa vaccinare usoare conjunctivite sau mai ales rinite (corize), trecatoare.
La administrarea vaccinurilor inactivate se constata a doua zi dupa inoculare o reactie generala exprimata prin stare de tristete (abatere) care insa dureaza 24-48 ore. La injectarea subcutanata a vaccinului uleios uneori la locul de inoculare se formeaza, printr-o reactie inflamatorie cu necroza, un granulom, care in timp se reduce putin, ramanand totusi un nodul fibros; dupa cateva saptamani, acesta se enucleaza spontan; alteori, printr-o simpla incizie a pielii, se elimina. Formarea nodulului constituie un semn ca antigenul viral nu s-a resorbit in totalitate si formarea anticorpilor este mai slaba. Acesti noduli pot fi atribuiti: a) naturii adjuvantilor uleiosi sau altor substante prezente in vaccin; b) unor greseli de tehnica de lucru (injectarea intradermica, injectarea cu lezionarea superficiala a muschilor gatului); c)lipsei de sterilizare a acelor de injectie, prilej cu care se pot inocula stafilococi, colibacili, bacterii piogene etc.; d) prezentei agentilor patogeni ai trichomonozei, a infectiei cu herpesvirus etc. in organismul porumbeilor, care se pot reactiva.
Accidentele postvaccinale sunt destul de rare. Cele mortale se produc fie din cauza unui stop cardiac, ca urmare a fricii puternice la unii porumbei prea emotivi, fie ca urmare a patrunderii intamplatoare a acului de injectie intr-un vas de sange si a injectarii unei cantitati mici de vaccin uleios care intra in torentul sangvin si produce o embolie urmata de sincopa cardiaca. Alteori unii porumbei pot sa moara a 2-a, a 3-a zi de la vaccinare; aceasta se intampla la indivizii cu afectiuni grave ale ficatului (degenerescenta), rinichilor (nefrita) declansate ca urmare a actiunilor stresante mai sus aratate. Din pacate, asemenea afectiuni se intalnesc la porumbei, mari performeri, la care organismul a fost solicitat deseori la maximum si care, pentru a face fata eforturilor, au consumat prea multe leguminoase. Se intalnesc destul de rar socuri anafilactice, sensibilizare provocata de o vaccinare precedenta.
Pentru a preveni complicatiile, necazurile post-vaccinale, se recomanda, inainte de a efectua vaccinarile in crescatorie, sa se verifice starea de sanatate a porumbeilor, prin examene de laborator si intregul efectiv va fi supus unor tratamente de rutina: deparazitare (daca este cazul), dehelmentizare, antitrichomonozic, contra coccidiozei etc. inainte de vaccinare, daca se constata un microbism de adapost mai accentuat, se pot administra, in apa de baut, timp de 3-5 zile, antibiotice. Daca aceste tratamente nu s-au facut de curand, cel putin tratamentul contra trichomonozei se face cu 3 zile inainte si 3 zile dupa vaccinare. Pentru a preveni socul anafilactic si a atenua socul emotiv se va administra, in ziua vaccinarii si a 2-a zi dupa vaccinare, aspirina in apa de baut, in doza de un comprimat la 1 litru de apa. In perioada prevaccinala si 2-3 zile dupa vaccinare, se vor administra complex vitaminic, in special vitaminele C si complex B (drojdie de bere) si saruri minerale.
Boala porumbeilor tineri
Această boală complexă a fost semnalată în zona ţării noastre de prin anul 2000.Ea se datoreşte în principal virusului circo ce poate fi însoţit de viruşi de tip adeno, paramyxo, virusul varicelei sau virusul herpesului. Aceşti agenţi patogeni slăbesc sistemul imunitar al porumbeilor, astfel suprainfecţii cu agenţi de tip salmonella, coli, etc. fac ca în câteva ore păsările să cadă de pe picioare.
Simptome:
· Umflarea în pene
· Scăderea instinctului de zbor
· Fecale mucilaginoase
· Vomă
· Mortalitate 5-10 %
Profilaxie:
Datorită faptului că, din păcate încă nu există vaccin pentru această boală, trebuie acordată o atenţie sporită profilaxiei. Mai multe firme au produse speciale, destinate profilaxiei acestei boli, ce conţin proteine din zăr de lapte. Acestea au un efect benefic asupra sistemului imunitar al porumbeilor, mărind gradul de rezistenţă faţă de aceşti viruşi cu 10-40 %. Asemenea preparate sunt de exemplu Gamba Globin-T, K+K Eiweiss, Gamba-Immun, Adenosan.
Propunere de program profilactic pentru porumbei tineri
· Ziua de zbor: la prima adăpare ceai+electroliţi; la a doua adăpare –medicament,hrană: dietetică.
· A doua zi:la prima adăpare Avipharm; la a doua adăpare -medicament; seara pe hrană: Gamba Globin-T
· A treia zi:la prima adăpare Gervit-W; la a doua adăpare –Entrobac+eventual medicament; seara pe hrană:Gamba Globin-T
· A patra zi:la prima adăpare Tricogo; la a doua adăpare:apă curată; seara pe hrană Gamba Globin+Entrobac
· A cincia zi: la prima adăpare apă curată; la a doua adăpare: Blitzform
· A şasea zi: Avidress
· A şaptea zi: Full Speed
Medicaţie:
Alternativ câte o săptămână medicamente pentru: trichomonază, coccidioză – salmonela, coli – căi respiratorii, ornitoză.
Boli si Tratamente
Descriere album: 1) VIERMI INTESTINALI-porumbeii bolnavi au stare de somnolenta
-slabesc si nu mananca cu pofta
- dupa efectuarea tratamentului adecvat porumbeii devin mai vioi
2) COCCIDIOZA -puii din ou nu pot ciocni coaja si mor
-porumbeii maturi se manifesta prin stare de somnolenta
- la femele, se produce intarzierea ouatului
3) TRICOMONOZA -in partea din spate a gatului se vede o substanta de culoare alb branzos
-puii din cuib cer mancare tot timpul
-porumbeii bolnavi slabesc
- pe timpul noptii , cand porumbeii dorm se aud asa numite sforaituri
4) MICOPLASMOZA - in partea din spate a gatului se vede o substanta mucilaginoasa(muci in gat)
- gainat moale apatos
5) SALMONELOZA - gainat verde
- articulatiile incheieturilor se pot umfla si de aici apare schiopatatul
-pofta redusa de zbor
-lasarea aripilor (porumbei nu mai pot zbura de la sol)
6) PARAMIXOVIROZA(boala netratabila) - porumbeii virusati sucesc gatul
-diaree excesiva (gainat apatos)
7) VARIOLA -apar negi pe ochi , nari si picioare.Acesti negi se pot transforma in bube mari si foarte mari
- aceasta boala nu se trateaza decat cu unguente sau substante care sa usuce bubele
Cam astea ar fii principalele boli ale porumbeilor
1) VIERMI INTESTINALI - ASCACID (comprimate)- se da cate 1comprimat / porumbel
- SINGAL (comprimate)- 1 comprimat/ porumbel
- ROMBENDAZOL (comprimate) 1 comprimat / porumbel (acest medicament afecteaza penajul porumbeilor)
2) COCCIDIOZA - COCCISTOP (buvabil) - 1 ml / 1 l de apa
- SULFACOCCIDIN ( buvabil) -1 ml / 1 l apa
- SULFACOCCIROM (buvabil ) 1 ml / 1 l apa
- SULFACOCCIDIN ( comprimate ) 1 comprimat / 1 porumbel
3) TRICOMONOZA - FLAGELSTOP (buvabil) -1 plic (50g) / 2,5 l apa
-ENTEROGUARD (comprimate) - 1 sfert de comprimat / porumbel
- COLUMBOVIOFORT (comprimate) - 1 comprimat / porumbel
- FLAGYL uman (buvabil) - 7 ml / 1 l apa
4) SALMONELOZA, MICOPLASMOZA - DOXI-H pulbere (buvabil) - 1 g / 1 l apa
- ENROFLOXAROM (buvabil) - 5 ml / 1 l apa
- ENROFLOXACINA (buvabil) - 5 ml / 1 l apa
5) PARAMIXOVIROZA - ESTE BOALA NETRATABILA
Pentru a proteja porumbeii de aceasta boala in lunile ianuarie, februarie se face un vaccin subcutanat .
VACCIN - COLUMBOVAC (vaccin romanesc cu perioada de protejare de 6 luni. se face in ceafa, subcutanat ,
0,25ml / porumbel
- PARAMIXO NOBILIS ( vaccin olandez) -cu perioada de protejare de 1 an se face in ceafa, subcutanat,
0,25 ml / porumbel
ATENTIE!!
Inaintea administrarii vaccinului, porumbeii trebuie sa prezinte o stare de sanatate perfecta pentru a putea face receptia
cu vaccinul (a putea devenii imuni la boala).
Dupa administrarea vaccinului se pune in apa 1 aspirina / 2 l apa pentru a evita eventualii noduli care se pot forma la
Locul vaccinarii.
6) DIFTERO-VARIOLA - in cele mai multe cazuri se formeaza pe fond de slabire ( zboruri, perioada dupa boala,
avitaminoze)
VACCIN - COLUMBO DIV ( vaccin romanesc) - cu perioada de protejare de 6 luni acest vaccin se face prin
tamponare ( se zmulg 5-6 fulgi din pulpa piciorului, iar cu o bucata de vata se tamponeaza vaccinul In locul din care sau zmuls fulgii, daca locul se inroseste inseamna ca vaccinul a devenit receptiv, porumbelul a devenit imun la boala )
- LA SOTA (vaccin romanesc) cu perioada de 6 luni . Administrare ( vezi instructiunile vaccinului precedent).
[modifică]